10. Şi acum, iată, copiii lui Amon şi ai lui Moab şi ai celor din muntele Seir, împotriva cărora nu ai lăsat pe Israel să lupte când au ieşit din ţara Egiptului, ci s-au abătut de la ei şi nu i-au nimicit;
11. Iată, spun, cum ne răsplătesc, să vină şi să ne arunce din stăpânirea ta, pe care ne-ai dat-o să o moştenim.
12. O Dumnezeul nostru, nu îi vei judeca? Fiindcă nu avem putere împotriva acestei mari cete care vine împotriva noastră; nici nu ştim ce să facem, dar ochii noştri sunt la tine.
13. Şi tot Iuda a stat în picioare înaintea Domnului, cu micuţii lor, soţiile lor şi copiii lor.
14. Atunci a venit Duhul Domnului în mijlocul adunării peste Iahaziel, fiul lui Zaharia, fiul lui Benaia, fiul lui Ieiel, fiul lui Matania, un levit dintre fiii lui Asaf;
15. Şi el a spus: Daţi ascultare, tot Iuda şi voi locuitori ai Ierusalimului şi tu, împărate Iosafat. Astfel vă spune Domnul: Nu vă înfricoşaţi, nici nu vă descurajaţi din cauza acestei mari mulţimi, fiindcă bătălia nu este a voastră, ci a lui Dumnezeu.
16. Mâine să coborâţi împotriva lor; iată, ei urcă urcuşul din Ţiţ; şi îi veţi găsi la capătul pârâului, înaintea pustiului lui Ieruel.
17. Nu va fi nevoie să luptaţi în această bătălie; aşezaţi-vă, staţi liniştiţi şi vedeţi salvarea Domnului pe care v-o va da; O, Iuda şi Ierusalim, nu vă temeţi, nici nu vă descurajaţi; mâine ieşiţi împotriva lor, fiindcă Domnul va fi cu voi.
18. Şi Iosafat şi-a plecat capul cu faţa la pământ; şi tot Iuda şi locuitorii Ierusalimului au căzut înaintea Domnului, închinându-se Domnului.
19. Şi leviţii, dintre copiii chehatiţilor şi dintre copiii coreiţilor, au stat în picioare să laude pe Domnul Dumnezeul lui Israel cu voce tare.
20. Şi s-au ridicat devreme dimineaţa şi au ieşit în pustiul din Tecoa; şi cum au ieşit, Iosafat a stat în picioare şi a spus: Ascultaţi-mă, Iuda şi voi locuitori ai Ierusalimului; Credeţi în Domnul Dumnezeul vostru, astfel veţi fi voi întemeiaţi; credeţi pe profeţii lui, astfel veţi prospera.
21. Şi după ce s-a sfătuit cu poporul, a rânduit cântăreţi Domnului şi pe cei care să laude frumuseţea sfinţeniei; şi pe când ieşeau înaintea armatei, spuneau: Lăudaţi pe Domnul, fiindcă mila lui dăinuieşte pentru totdeauna.
22. Şi când au început să cânte şi să laude, Domnul a pus pânde împotriva copiilor lui Amon, lui Moab şi a celor din muntele Seir, care veniseră împotriva lui Iuda; şi au fost loviţi.
23. Căci copiii lui Amon şi ai lui Moab s-au ridicat împotriva locuitorilor muntelui Seir, să îi ucidă şi să îi nimicească în întregime; şi când au terminat cu locuitorii din Seir, fiecare a ajutat pentru a nimici pe altul.
24. Şi când Iuda a venit spre turnul de veghe în pustiu, s-au uitat la mulţime şi, iată, ei erau trupuri moarte căzute la pământ şi nimeni nu a scăpat.
25. Şi când Iosafat şi poporul său au venit să ia prada de la ei, au găsit printre ei din abundenţă, deopotrivă bogăţii la trupurile moarte şi bijuterii preţioase, pe care le-au smuls de pe ei, mai mult decât puteau duce şi au fost trei zile în strângerea prăzii, atât era de multă.