10. Şi Zedechia, fiul lui Chenaana, îşi făcuse coarne de fier şi spunea: Astfel spune Domnul: Cu acestea tu vei împunge Siria până vor fi nimiciţi.
11. Şi toţi profeţii au profeţit astfel, spunând: Urcă-te la Ramot-Galaad şi prosperă, fiindcă Domnul îl va da în mâna împăratului.
12. Şi mesagerul care a mers să cheme pe Micaia i-a spus, zicând: Iată, cuvintele profeţilor vestesc bine împăratului o singură înţelegere; să fie cuvântul tău de aceea, te rog, ca al unuia dintre ei şi vorbeşte de bine.
13. Şi Micaia a spus: Precum Domnul trăieşte, ceea ce îmi spune Dumnezeul meu, voi vorbi aceea, negreşit.
14. Şi când a venit la împărat, împăratul i-a spus: Micaia, să mergem la Ramot-Galaad la bătălie, sau să aştept? Şi el a spus: Urcaţi-vă şi prosperaţi şi ei vor fi daţi în mâna voastră.
15. Şi împăratul i-a spus: De câte ori să te conjur că îmi spui doar adevărul în numele Domnului?
16. Atunci el a spus: Am văzut tot Israelul împrăştiat pe munţi, ca oi care nu au păstor, şi Domnul a spus: Aceştia nu au stăpân; să se întoarcă fiecare om la casa lui în pace.
17. Şi împăratul lui Israel i-a spus lui Iosafat: Nu ţi-am spus că nu îmi va profeţi bine, ci rău?
18. Din nou el a spus: De aceea ascultă cuvântul Domnului: Am văzut pe Domnul şezând pe tronul lui şi toată oştirea cerului stând în picioare la dreapta lui şi la stânga lui.
19. Şi Domnul a spus: Cine va ademeni pe Ahab, împăratul lui Israel, ca să se urce şi să cadă la Ramot-Galaad? Şi unul a vorbit spunând în acest fel şi un altul spunând altfel.
20. Atunci a ieşit un duh şi a stat în picioare înaintea Domnului şi a spus: Eu îl voi ademeni. Şi Domnul i-a spus: Cu ce?