9. Să nu îi cercetez eu pentru acestea? spune Domnul; să nu fie sufletul meu răzbunat pe o naţiune ca aceasta?
10. Pentru munţi voi ridica plânset şi bocet; şi o plângere pentru locuinţele pustiei, deoarece sunt arse de tot, încât nimeni nu poate trece prin ele; nici nu se poate auzi vocea vitelor; deopotrivă pasărea cerurilor şi fiara au fugit; s-au dus.
11. Şi eu voi face Ierusalimul ruine şi o vizuină de dragoni; şi voi face cetăţile lui Iuda un pustiu, fără vreun locuitor.
12. Cine este omul înţelept, ca să înţeleagă aceasta? Şi cui i-a vorbit gura Domnului, ca să vestească aceasta, pentru ce a pierit ţara şi a ars ca o pustie, încât nimeni nu trece prin ea?
13. Şi Domnul spune: Deoarece ei au părăsit legea mea pe care am pus-o înaintea lor, şi nu au ascultat de vocea mea, nici nu au umblat în aceasta;
14. Ci au umblat după închipuirea inimii lor proprii şi după Baali precum i-au învăţat părinţii lor;
15. De aceea astfel spune Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel: Iată, voi hrăni acest popor cu pelin şi le voi da să bea apă cu fiere.
16. Îi voi împrăştia printre păgâni, pe care nici ei nici părinţii lor nu i-au cunoscut; şi voi trimite o sabie după ei, până îi voi fi mistuit.
17. Astfel spune Domnul oştirilor: Luaţi aminte şi chemaţi femeile care jelesc, şi ele să vină; şi trimiteţi după femei iscusite, şi ele să vină;
18. Şi să se grăbească ele şi să înalţe un bocet pentru noi, ca din ochii noştri să curgă lacrimi şi din pleoapele noastre să ţâşnească ape.
19. Fiindcă o voce de jale se aude din Sion: Cum suntem prădaţi! Suntem foarte încurcaţi, deoarece am părăsit ţara, deoarece locuinţele noastre ne-au lepădat.