18. Când mă mângâi împotriva întristării mele, îmi este leşinată inima în mine.
19. Iată, vocea strigătului fiicei poporului meu din cauza celor care locuiesc într-o ţară îndepărtată: Nu este Domnul în Sion? Nu este împăratul lui în Sion? De ce m‑au mâniat cu chipurile lor cioplite şi cu deşertăciuni străine?
20. Secerişul a trecut, vara s-a sfârşit şi noi nu suntem salvaţi.
21. Pentru vătămarea fiicei poporului meu sunt eu vătămat; sunt negru; m-a apucat înmărmurirea.
22. Nu este balsam în Galaad? Nu este un doctor acolo? De ce atunci, nu se face vindecare fiicei poporului meu?