17. Căci, iată, voi trimite printre voi şerpi, năpârci, ce nu vor fi fermecate şi vă vor muşca, spune Domnul.
18. Când mă mângâi împotriva întristării mele, îmi este leşinată inima în mine.
19. Iată, vocea strigătului fiicei poporului meu din cauza celor care locuiesc într-o ţară îndepărtată: Nu este Domnul în Sion? Nu este împăratul lui în Sion? De ce m‑au mâniat cu chipurile lor cioplite şi cu deşertăciuni străine?
20. Secerişul a trecut, vara s-a sfârşit şi noi nu suntem salvaţi.
21. Pentru vătămarea fiicei poporului meu sunt eu vătămat; sunt negru; m-a apucat înmărmurirea.
22. Nu este balsam în Galaad? Nu este un doctor acolo? De ce atunci, nu se face vindecare fiicei poporului meu?