12. Au fost ei ruşinaţi că au comis urâciune? Nu, nu au fost deloc ruşinaţi, nici nu puteau să roşească; de aceea ei vor cădea printre cei care cad; la timpul când îi cercetez vor fi doborâţi, spune Domnul.
13. Îi voi mistui într-adevăr, spune Domnul; nu vor fi struguri în viţă, nici smochine în smochin şi frunza se va ofili; şi lucrurile pe care le-am dat lor vor trece de la ei.
14. De ce şedem liniştiţi? Adunaţi-vă şi să intrăm în cetăţile apărate şi să tăcem acolo, pentru că Domnul Dumnezeul nostru ne-a amuţit şi ne-a dat apă cu fiere să bem, pentru că am păcătuit împotriva Domnului.
15. Am căutat pacea, dar nimic bun nu a venit; şi am căutat un timp de sănătate dar, iată, tulburare.
16. Pufăitul cailor lui s-a auzit din Dan; toată ţara a tremurat la sunetul nechezatului celor puternici ai lui; fiindcă au venit şi au mâncat ţara şi tot ce este în ea; cetatea şi pe cei care locuiau în ea.
17. Căci, iată, voi trimite printre voi şerpi, năpârci, ce nu vor fi fermecate şi vă vor muşca, spune Domnul.
18. Când mă mângâi împotriva întristării mele, îmi este leşinată inima în mine.
19. Iată, vocea strigătului fiicei poporului meu din cauza celor care locuiesc într-o ţară îndepărtată: Nu este Domnul în Sion? Nu este împăratul lui în Sion? De ce m‑au mâniat cu chipurile lor cioplite şi cu deşertăciuni străine?
20. Secerişul a trecut, vara s-a sfârşit şi noi nu suntem salvaţi.