19. Ei pe mine mă mânie? spune Domnul; nu se provoacă pe ei înşişi spre ruşinea feţelor lor?
20. De aceea astfel spune Domnul Dumnezeu: Iată, mânia mea şi furia mea vor fi turnate asupra acestui loc, asupra omului şi asupra animalului şi asupra copacilor câmpului şi asupra rodului pământului; şi va arde şi nu se va stinge.
21. Astfel spune Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel: Puneţi ofrandele voastre la sacrificiile voastre şi mâncaţi carne.
22. Pentru că nu referitor la ofrande arse sau la sacrificii am vorbit părinţilor voştri, sau le-am poruncit în ziua în care i‑am scos din ţara Egiptului;
23. Ci acest lucru le-am poruncit, spunând: Ascultaţi de vocea mea şi eu voi fi Dumnezeul vostru şi voi veţi fi poporul meu; şi să umblaţi în toate căile pe care vi le-am poruncit, ca să vă fie bine.
24. Dar ei nu au dat ascultare, nici nu şi-au plecat urechea, ci au umblat în sfaturile şi în închipuirea inimii lor rele; şi au mers înapoi, nu înainte.
25. Din ziua în care părinţii voştri au ieşit din ţara Egiptului până în această zi am trimis chiar pe toţi servitorii mei profeţii, zilnic ridicându-mă devreme şi trimiţându-i;
26. Totuşi ei nu mi-au dat ascultare, nici nu şi-au plecat urechea, ci şi-au împietrit gâtul; ei au făcut mai rău decât părinţii lor.
27. De aceea le vei vorbi toate aceste cuvinte iar ei nu îţi vor da ascultare; de asemenea tu îi vei chema iar ei nu îţi vor răspunde.
28. Dar tu să le spui: Aceasta este o naţiune care nu ascultă de vocea Domnului Dumnezeului ei, nici nu primeşte corectare; adevărul a pierit şi este stârpit din gura lor.
29. Taie-ţi părul, Ierusalime, şi aruncă-l departe şi înalţă o plângere pe înălţimi, pentru că Domnul a respins şi a părăsit generaţia furiei sale.