15. Pentru că, iată, te voi face mic printre păgâni şi dispreţuit printre oameni.
16. Groaza ta şi mândria inimii tale te-a înşelat, tu care locuieşti în crăpăturile stâncii, care ţii înălţimea dealului; chiar dacă ţi-ai face cuibul la fel de înalt ca acvila, te voi coborî de acolo, spune Domnul.
17. De asemenea Edomul va fi o pustiire; oricine trece pe lângă el va fi înmărmurit şi va şuiera la toate plăgile lui.
18. Ca la dărâmarea Sodomei şi Gomorei şi a cetăţilor vecine lor, spune Domnul, niciun om nu va trăi acolo, niciun fiu al omului nu va locui în el.
19. Iată, el va urca precum un leu din umflarea Iordanului împotriva locuinţei celui tare; dar deodată îl voi face să fugă din ea; şi cine este un om ales pe care să îl rânduiesc peste el? Pentru că cine este ca mine? Şi cine îmi va rândui timpul? Şi cine este acest păstor care va sta în picioare înaintea mea?
20. De aceea ascultaţi sfatul Domnului, pe care el l-a hotărât împotriva Edomului; şi scopurile lui pe care le-a hotărât împotriva locuitorilor Temanului: Într-adevăr cei mai mici ai turmei îi vor trage afară; într-adevăr el le va face locuinţele pustii împreună cu ei.
21. Pământul se mişcă la zgomotul căderii lor, la strigăt, zgomotul lui s-a auzit la Marea Roşie.
22. Iată, el va urca şi va zbura ca acvila şi îşi va întinde aripile împotriva Boţrei; şi în acea zi inima războinicilor Edomului va fi ca inima unei femei în junghiurile ei.
23. Referitor la Damasc. Hamatul şi Arpadul este încurcat, pentru că au auzit veşti rele; ele au inima slabă; este tristeţe pe mare; ea nu se poate linişti.
24. Damascul a slăbit şi se întoarce să fugă şi frica l-a apucat; chin şi întristări l-au apucat, ca pe o femeie în durerile naşterii.
25. Cum nu este cetatea laudei lăsată, cetatea bucuriei mele!
26. De aceea tinerii ei vor cădea pe străzile ei şi toţi bărbaţii de război vor fi stârpiţi în acea zi, spune Domnul oştirilor.
27. Şi eu voi aprinde un foc în zidul Damascului şi acesta va mistui palatele lui Ben-Hadad.