21. Nu de tămâia pe care aţi ars-o în cetăţile lui Iuda şi pe străzile Ierusalimului, voi şi părinţii voştri, împăraţii voştri şi prinţii voştri şi poporul ţării, şi-a amintit Domnul şi i-a venit în minte?
22. Astfel încât Domnul nu v-a mai putut suferi, din cauza răutăţii facerilor voastre şi din cauza urâciunilor pe care le-aţi făcut; de aceea este ţara voastră o pustiire şi o înmărmurire şi un blestem, fără locuitor, precum în această zi.
23. Pentru că voi aţi ars tămâie şi pentru că aţi păcătuit împotriva Domnului şi nu aţi ascultat de vocea Domnului, nici nu aţi umblat în legea lui, nici în statutele lui, nici în mărturiile lui; de aceea acest rău vi s-a întâmplat, precum în această zi.
24. Mai mult, Ieremia a spus întregului popor şi tuturor femeilor: Ascultaţi cuvântul Domnului, tot Iuda, care sunteţi în ţara Egiptului;
25. Astfel vorbeşte Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel, spunând: Voi şi soţiile voastre aţi vorbit deopotrivă cu gura voastră şi aţi împlinit cu mâinile voastre, spunând: Vom împlini cu siguranţă promisiunile noastre pe care le-am promis, pentru a arde tămâie împărătesei cerului şi pentru a-i turna daruri de băutură; vă veţi împlini într-adevăr promisiunile şi într-adevăr vă veţi termina promisiunile.
26. De aceea ascultaţi cuvântul Domnului, tot Iuda care locuiţi în ţara Egiptului: Iată, eu am jurat prin numele meu mare, spune Domnul, că numele meu nu va mai fi numit în gura niciunui om din Iuda în toată ţara Egiptului, spunând: Domnul Dumnezeu trăieşte.
27. Iată, voi veghea asupra lor spre rău, şi nu spre bine; şi toţi bărbaţii lui Iuda care sunt în ţara Egiptului vor fi mistuiţi cu sabie şi cu foamete, până va fi un sfârşit al lor.
28. Totuşi, un număr mic ce va scăpa de sabie se vor întoarce din ţara Egiptului în ţara lui Iuda şi toată rămăşiţa lui Iuda care a mers în ţara Egiptului pentru a locui temporar acolo, va cunoaşte ale cui cuvinte vor sta în picioare, ale mele, sau ale lor.