11. De aceea astfel spune Domnul oştirilor, Dumnezeul lui Israel: Iată, îmi voi întoarce faţa împotriva voastră pentru rău şi pentru a stârpi întreaga Iuda.
12. Şi voi lua rămăşiţa lui Iuda, care şi-a întors faţa pentru a merge în ţara Egiptului, pentru a locui temporar acolo şi ei vor fi cu toţii mistuiţi şi vor cădea în ţara Egiptului; vor fi mistuiţi prin sabie şi prin foamete; vor muri, de la cel mai mic până la cel mai mare, prin sabie şi prin foamete; şi vor fi detestaţi şi o înmărmurire şi un blestem şi o ocară.
13. Fiindcă voi pedepsi pe cei care locuiesc în ţara Egiptului, precum am pedepsit Ierusalimul, cu sabie, cu foamete şi cu ciumă;
14. Astfel încât nimeni din rămăşiţa lui Iuda, care a intrat în ţara Egiptului pentru a locui temporar acolo, nu va scăpa nici nu va rămâne, ca să se poată întoarce în ţara lui Iuda, spre care au dorinţa de a se întoarce şi a locui acolo, pentru că nimeni nu se va întoarce decât cei care vor scăpa.
15. Atunci toţi bărbaţii care ştiau că soţiile lor ardeau tămâie altor dumnezei şi toate femeile care stăteau de faţă în picioare, o mare mulţime, chiar tot poporul care locuia în ţara Egiptului, în Patros, i-au răspuns lui Ieremia, spunând:
16. Cât despre cuvântul pe care ni l-ai vorbit în numele Domnului, nu îţi vom da ascultare.
17. Ci vom face, într-adevăr, orice lucru care iese din gura noastră, pentru a arde tămâie împărătesei cerului şi pentru a-i turna daruri de băutură, precum am făcut, noi şi părinţii noştri, împăraţii noştri şi prinţii noştri, în cetăţile lui Iuda şi pe străzile Ierusalimului, pentru că atunci aveam multe merinde şi eram bine şi nu am văzut niciun rău.
18. Dar de când am încetat să ardem tămâie împărătesei cerului şi să îi turnăm daruri de băutură, ne-au lipsit toate lucrurile şi am fost mistuiţi cu sabie şi cu foamete.
19. Şi după ce ardeam tămâie împărătesei cerului şi îi turnam daruri de băutură, îi făceam turte pentru a ne închina ei, şi îi turnam daruri de băutură, fără bărbaţii noştri?
20. Atunci Ieremia a spus întregului popor, bărbaţilor şi femeilor şi întregului popor care îi dăduse acest răspuns, spunând:
21. Nu de tămâia pe care aţi ars-o în cetăţile lui Iuda şi pe străzile Ierusalimului, voi şi părinţii voştri, împăraţii voştri şi prinţii voştri şi poporul ţării, şi-a amintit Domnul şi i-a venit în minte?
22. Astfel încât Domnul nu v-a mai putut suferi, din cauza răutăţii facerilor voastre şi din cauza urâciunilor pe care le-aţi făcut; de aceea este ţara voastră o pustiire şi o înmărmurire şi un blestem, fără locuitor, precum în această zi.