14. Ierusalime, spală-ţi inima de stricăciune, ca să fii salvat. Până când vor găzdui în tine gândurile tale deşarte?
15. Pentru că o voce face cunoscută din Dan şi face să se audă nenorocirea din muntele Efraim.
16. Daţi de ştire naţiunilor; iată, faceţi să se audă împotriva Ierusalimului, că paznici vin dintr-o ţară îndepărtată şi îşi înalţă vocea împotriva cetăţilor lui Iuda.
17. Precum paznicii unui ogor, sunt ei împotriva lui de jur împrejur, pentru că el s-a răzvrătit împotriva mea, spune Domnul.
18. Calea ta şi facerile tale ţi-au adus aceste lucruri asupra ta; aceasta este stricăciunea ta; deoarece este amară, deoarece ajunge până la inima ta.
19. Adâncurile mele! Adâncurile mele! Sunt îndurerat chiar în inima mea; inima mea vuieşte în mine; nu pot să tac, deoarece tu ai auzit; suflete al meu, sunetul trâmbiţei, alarma de război!
20. Nimicire peste nimicire se strigă, pentru că toată ţara este prădată; dintr-odată corturile mele sunt prădate şi într-o clipă, covoarele mele.
21. Până când voi vedea steagul şi voi auzi sunetul trâmbiţei?
22. Pentru că poporul meu este nebun, ei nu m-au cunoscut; sunt copii prostuţi şi nu au înţelegere; sunt înţelepţi pentru a face răul, dar pentru a face binele nu au cunoaştere.
23. Am privit pământul şi, iată, era fără formă şi gol; şi cerurile, nici ele nu aveau lumină.
24. Am privit munţii şi, iată, tremurau; şi toate dealurile se mişcau uşor.
25. Am privit şi, iată, nu era niciun om; şi toate păsările cerurilor fugiseră.
26. Am privit şi, iată, locul roditor era o pustie şi toate cetăţile lui erau dărâmate la prezenţa Domnului şi înaintea mâniei sale înverşunate.