18. Fiindcă cine a stat la sfatul Domnului şi a priceput şi a auzit cuvântul său? Cine a însemnat cuvântul său şi l-a auzit?
19. Iată, un vârtej de vânt al Domnului a ieşit în furie, chiar un vârtej de vânt apăsător; acesta va cădea cu apăsare peste capul celor stricaţi.
20. Mânia Domnului nu se va întoarce, până nu o va împlini şi până nu va fi împlinit gândurile inimii sale, în zilele de pe urmă voi veţi lua aminte la aceasta cu înţelegere.
21. Eu nu am trimis pe aceşti profeţi, totuşi ei au alergat; eu nu le-am vorbit, totuşi ei au profeţit.
22. Dar dacă ar fi stat în sfatul meu şi ar fi făcut pe poporul meu să asculte cuvintele mele, atunci ei i-ar fi întors de la calea lor rea şi de la răutatea facerilor lor.
23. Sunt eu un Dumnezeu de aproape, spune Domnul şi nu un Dumnezeu de departe?
24. Poate cineva să se ascundă în locuri tainice ca eu să nu îl văd? spune Domnul. Nu umplu eu cerul şi pământul? spune Domnul.
25. Am auzit ce au spus profeţii, care profeţesc minciuni în numele meu, spunând: Am visat, am visat.
26. Până când va fi aceasta în inima profeţilor care profeţesc minciuni? Da, ei sunt profeţi ai înşelăciunii propriii lor inimi;
27. Care gândesc să facă pe poporul meu să uite numele meu prin visurile lor pe care le spune fiecare om aproapelui său, precum părinţii lor au uitat numele meu pentru numele lui Baal.
28. Profetul care are un vis, să spună el un vis; şi cel care are cuvântul meu, să vorbească el cuvântul meu cu credincioşie. Ce este pleava pentru grâu? spune Domnul.
29. Nu este cuvântul meu ca un foc? spune Domnul; şi ca un ciocan care sparge stânca în bucăţi?