1. Şi Paşhur, fiul lui Imer, preotul, care era de asemenea marele guvernator al casei Domnului, a auzit că Ieremia a profeţit aceste lucruri.
2. Atunci Paşhur l-a lovit pe Ieremia, profetul, şi l-a pus în butucii care erau la poarta înaltă a lui Beniamin, care era lângă casa Domnului.
3. Şi s-a întâmplat a doua zi, că Paşhur l-a scos pe Ieremia din butuci. Atunci Ieremia i-a spus: Domnul nu ţi-a pus numele Paşhur, ci Magor-Misabib.
4. Pentru că astfel spune Domnul: Iată, te voi face o teroare pentru tine însuţi şi pentru toţi prietenii tăi: şi ei vor cădea prin sabia duşmanilor lor şi ochii tăi vor privi aceasta; şi voi da pe tot Iuda în mâna împăratului Babilonului şi el îi va duce captivi în Babilon şi îi va ucide cu sabia.
5. Mai mult, eu voi da toată tăria acestei cetăţi şi toată munca ei şi toate lucrurile preţioase ale ei şi toate tezaurele împăraţilor lui Iuda le voi da în mâna duşmanilor lor, care îi vor prăda şi îi vor lua şi îi vor duce în Babilon.
6. Şi tu, Paşhur, şi toţi cei ce locuiesc în casa ta veţi merge în captivitate; şi tu vei veni în Babilon şi acolo vei muri şi acolo vei fi îngropat, tu şi toţi prietenii tăi, cărora le-ai profeţit minciuni.
7. Doamne, tu m-ai înşelat şi eu am fost înşelat; tu eşti mai tare decât mine şi ai învins; zilnic, eu sunt un lucru de râs, fiecare mă batjocoreşte.
8. Pentru că de când am vorbit, am strigat, am strigat violenţă şi pradă; căci cuvântul Domnului a fost făcut o ocară pentru mine şi, zilnic, un lucru de râs.
9. Atunci am spus: Nu voi aminti despre el, nici nu voi mai vorbi în numele lui. Dar cuvântul lui a fost în inima mea ca un foc arzând, închis în oasele mele, şi am obosit purtându-l şi nu mai puteam.
10. Pentru că am auzit defăimarea multora, frică de fiecare parte. Vestiţi, spun ei, şi noi o vom vesti. Toţi cunoscuţii mei au căutat şchiopătarea mea, spunând: Poate că va fi ademenit şi îl vom învinge şi ne vom răzbuna pe el.
11. Dar Domnul este cu mine ca un viteaz puternic; de aceea persecutorii mei se vor poticni şi nu vor învinge; ei vor fi foarte ruşinaţi, pentru că nu vor prospera; dispreţuirea lor veşnică nu va fi niciodată uitată.
12. Dar, Doamne al oştirilor, tu care încerci pe cel drept şi vezi rărunchii şi inima, lasă-mă să văd răzbunarea ta asupra lor, pentru că ţie ţi-am arătat cauza mea.
13. Cântaţi Domnului, lăudaţi pe Domnul, pentru că el a eliberat sufletul celui sărac din mâna făcătorilor de rău.
14. Blestemată fie ziua în care am fost născut; să nu fie binecuvântată ziua în care mama mea m-a născut.
15. Blestemat fie omul care a adus veşti tatălui meu, spunând: Un copil de parte bărbătească ţi s-a născut; înveselindu-l.
16. Şi acel om să fie ca cetăţile pe care Domnul le-a dărâmat şi nu s-au pocăit. Şi să audă el plânset dimineaţa şi strigare la amiază;
17. Pentru că nu m-a ucis din pântece; şi mama mea mi-ar fi fost mormântul şi pântecele ei însărcinat întotdeauna cu mine.
18. Pentru ce am ieşit din pântece, ca să văd osteneală şi întristare, ca zilele mele să fie mistuite cu ruşine?