12. Dar ei au spus: Nu este speranţă; ci noi vom umbla după propriile noastre planuri şi vom face fiecare după închipuirea inimii lui rele.
13. De aceea, astfel spune Domnul: Întrebaţi acum printre păgâni: Cine a auzit astfel de lucruri? Fecioara lui Israel a făcut un lucru groaznic.
14. Va părăsi cineva zăpada Libanului, care vine din stânca mare a câmpului? Sau apele curgătoare reci care vin dintr-un alt loc vor fi uitate?
15. Pentru că poporul meu m-a uitat, ei au ars tămâie deşertăciunii care i-au făcut să se poticnească pe căile lor de la cărările străvechi, pentru a umbla pe cărări, pe o cale neumblată;
16. Pentru a face ţara lor pustie şi a o face o şuierare continuă; oricine trece prin ea va fi înmărmurit şi va clătina din cap.
17. Eu îi voi împrăştia ca un vânt din est dinaintea duşmanului; le voi arăta spatele, şi nu faţa, în ziua nenorocirii lor.