6. Fiindcă el va fi ca un rug într-un loc uscat, şi nu va vedea când vine binele; ci va locui în locurile arse ale pustiei, într-un pământ sărat şi nelocuit.
7. Binecuvântat este omul care se încrede în Domnul şi a cărui speranţă este Domnul.
8. Pentru că el va fi ca un copac sădit lângă ape şi care îşi întinde rădăcinile lângă râu şi nu va vedea când vine arşiţa, ci frunza lui va fi verde; şi nu se va îngrijora în anul de secetă, nici nu va înceta de la a da rod.
9. Inima este mai înşelătoare decât toate şi este nespus de stricată: cine o poate cunoaşte?
10. Eu Domnul cercetez inima, eu încerc rărunchii, ca să dau fiecărui om conform căilor lui şi conform rodului facerilor sale.
11. Precum potârnichea cloceşte ouă pe care nu le-a făcut, astfel cel care obţine bogăţii, dar nu pe drept, le va lăsa la jumătatea zilelor lui şi la sfârşitul lui va fi un nebun.
12. Un tron înalt glorios de la început este locul sanctuarului nostru.
13. Doamne, speranţa lui Israel, toţi cei care te părăsesc vor fi ruşinaţi, şi cei care se depărtează de mine vor fi scrişi pe pământ, pentru că l-au părăsit pe Domnul, fântâna apelor vii.
14. Vindecă-mă, Doamne, şi voi fi vindecat; salvează-mă, şi voi fi salvat, pentru că tu eşti lauda mea.
15. Iată, ei îmi spun: Unde este cuvântul Domnului? Să vină acum.
16. Cât despre mine, eu nu m-am grăbit să încetez a fi un păstor care te urmează; nici nu am dorit eu ziua cea jalnică; tu ştii; ceea ce a ieşit de pe buzele mele a fost drept înaintea ta.
17. Nu fi o teroare pentru mine: tu eşti speranţa mea în ziua răului.