4. Şi tu, chiar tu însuţi, vei renunţa la moştenirea ta pe care ţi-o dădusem; şi te voi face să serveşti duşmanilor tăi în ţara pe care nu o cunoşti, pentru că aţi aprins în mânia mea un foc, ce va arde pentru totdeauna.
5. Astfel spune Domnul: Blestemat fie omul care se încrede în om şi care îşi face carnea braţ al său şi a cărui inimă se depărtează de Domnul.
6. Fiindcă el va fi ca un rug într-un loc uscat, şi nu va vedea când vine binele; ci va locui în locurile arse ale pustiei, într-un pământ sărat şi nelocuit.
7. Binecuvântat este omul care se încrede în Domnul şi a cărui speranţă este Domnul.
8. Pentru că el va fi ca un copac sădit lângă ape şi care îşi întinde rădăcinile lângă râu şi nu va vedea când vine arşiţa, ci frunza lui va fi verde; şi nu se va îngrijora în anul de secetă, nici nu va înceta de la a da rod.