8. O, speranţa lui Israel, salvatorul acestuia în timp de tulburare, de ce să fii tu ca un străin în ţară şi ca un călător care se abate să găzduiască pentru o noapte?
9. De ce să fii ca un om înmărmurit, ca un bărbat puternic care nu poate salva? Totuşi tu, Doamne, eşti în mijlocul nostru şi noi ne numim după numele tău; nu ne lăsa.
10. Astfel spune Domnul către acest popor: Bine le-a plăcut să rătăcească, nu şi‑au oprit picioarele, de aceea Domnul nu îi primeşte; îşi va aminti acum nelegiuirea lor şi va cerceta păcatele lor.
11. Atunci Domnul mi-a spus: Nu te ruga pentru acest popor pentru binele lor.