6. Şi măgarii sălbatici au stat pe înălţimi, au adulmecat vântul ca dragonii; ochii li s-au sfârşit, pentru că nu era iarbă.
7. Doamne, deşi nelegiuirile noastre mărturisesc împotriva noastră, fă tu aceasta pentru numele tău, pentru că decăderile noastre sunt multe; noi am păcătuit împotriva ta.
8. O, speranţa lui Israel, salvatorul acestuia în timp de tulburare, de ce să fii tu ca un străin în ţară şi ca un călător care se abate să găzduiască pentru o noapte?
9. De ce să fii ca un om înmărmurit, ca un bărbat puternic care nu poate salva? Totuşi tu, Doamne, eşti în mijlocul nostru şi noi ne numim după numele tău; nu ne lăsa.
10. Astfel spune Domnul către acest popor: Bine le-a plăcut să rătăcească, nu şi‑au oprit picioarele, de aceea Domnul nu îi primeşte; îşi va aminti acum nelegiuirea lor şi va cerceta păcatele lor.
11. Atunci Domnul mi-a spus: Nu te ruga pentru acest popor pentru binele lor.