47. Totuşi dacă vor pune la inimă, în ţara în care au fost duşi captivi, şi se pocăiesc şi îţi fac cerere în ţara celor care i-au dus captivi, spunând: Am păcătuit, ne-am purtat pervers, am făcut stricăciune;
48. Şi astfel se întorc la tine cu toată inima lor şi cu tot sufletul lor, în ţara duşmanilor lor, care i-au dus captivi şi se vor ruga ţie spre ţara lor, pe care ai dat-o părinţilor lor, cetatea pe care tu ai ales-o şi casa pe care am construit-o pentru numele tău;
49. Atunci ascultă rugăciunea lor şi cererea lor din cer, locul locuinţei tale, şi susţine cauza lor,
50. Şi iartă pe poporul tău care a păcătuit împotriva ta şi toate fărădelegile lor, prin care au încălcat legea împotriva ta, şi dă-le mângâiere înaintea celor care i-au dus captivi, ca să îi mângâie;
51. Pentru că ei sunt poporul tău şi moştenirea ta, pe care ai scos-o din Egipt, din mijlocul cuptorului de fier;
52. Fie ochii tăi deschişi la cererea servitorului tău şi la cererea poporului tău Israel, ca să le dai ascultare în tot ceea ce ei strigă către tine.
53. Pentru că tu i-ai separat dintre toate popoarele pământului, pentru a fi moştenirea ta, precum ai vorbit prin mâna servitorului tău, Moise, când ai scos pe părinţii noştri din Egipt, Doamne Dumnezeule.
54. Şi s-a întâmplat, că atunci când Solomon a terminat să se roage toată rugăciunea şi cererea către Domnul, că el s-a ridicat dinaintea altarului Domnului, unde era îngenuncheat pe genunchii săi cu mâinile întinse către cer.
55. Şi a stat în picioare şi a binecuvântat toată adunarea lui Israel cu voce tare, spunând:
56. Binecuvântat fie Domnul, care a dat odihnă poporului său, Israel, conform cu toate câte a promis; nu a lipsit niciun cuvânt din toată promisiunea bună, pe care a promis-o prin mâna servitorului său, Moise.
57. Domnul Dumnezeul nostru să fie cu noi, precum a fost cu părinţii noştri; să nu ne lase, nici să nu ne părăsească;
58. Ca să ne aplece inimile spre el, pentru a umbla în toate căile lui şi pentru a păzi poruncile lui şi statutele lui şi judecăţile lui, pe care le-a poruncit părinţilor noştri.
59. Şi aceste cuvinte ale mele, cu care am făcut cerere înaintea Domnului, să fie aproape de Domnul Dumnezeul nostru ziua şi noaptea, ca să susţină cauza servitorului său şi cauza poporului său, Israel, precum va cere acest lucru;
60. Ca să cunoască toate popoarele pământului că Domnul este Dumnezeu şi că nu este nimeni altul.
61. Inima voastră de aceea, să fie desăvârşită cu Domnul Dumnezeul nostru, pentru a umbla în statutele lui şi pentru a păzi poruncile lui, ca în această zi.
62. Şi împăratul şi tot Israelul cu el au oferit sacrificiu înaintea Domnului.
63. Şi Solomon a oferit un sacrificiu de ofrande de pace, pe care l-a oferit Domnului, douăzeci şi două de mii de boi şi o sută douăzeci de mii de oi. Astfel au dedicat împăratul şi toţi copiii lui Israel, casa Domnului.
64. În aceeaşi zi împăratul a sfinţit mijlocul curţii care era în faţa casei Domnului, pentru că acolo a adus ofrande arse şi daruri de mâncare şi grăsimea ofrandelor de pace, pentru că altarul de aramă, care era înaintea Domnului, era prea mic ca să primească ofrandele arse şi darurile de mâncare şi grăsimea ofrandelor de pace.