5. Şi Ahab i-a spus lui Obadia: Du-te în ţară, la toate fântânile de apă şi la toate pâraiele; poate găsim iarbă pentru a salva caii şi catârii, ca să nu pierdem toate animalele.
6. Astfel, şi-au împărţit ţara între ei pentru a trece prin ea; Ahab a mers pe o cale, singur, şi Obadia a mers pe altă cale, singur.
7. Şi pe când Obadia era pe cale, iată, Ilie l-a întâlnit; şi el l-a recunoscut şi a căzut cu faţa la pământ şi a spus: Tu eşti, domnul meu Ilie?
8. Şi el i-a răspuns: Eu sunt; du-te, spune domnului tău: Iată, Ilie este aici.
9. Şi el a spus: Cu ce am păcătuit eu, ca să dai pe servitorul tău în mâna lui Ahab, ca să mă ucidă?
10. Precum Domnul Dumnezeul tău trăieşte, nu este naţiune sau împărăţie, la care domnul meu nu a trimis să te caute; şi când ei spuneau: Nu este acolo; el lua un jurământ de la împărăţie sau naţiune, că nu te-au găsit.
11. Şi acum tu spui: Du-te, spune domnului tău: Iată, Ilie este aici.
12. Şi se va întâmpla, imediat ce eu voi pleca de la tine, că Duhul Domnului te va duce nu ştiu unde; şi astfel, când vin şi îi spun lui Ahab şi el nu te va găsi, că mă va ucide; dar eu, servitorul tău, mă tem de Domnul din tinereţea mea.
13. Nu i s-a spus domnului meu ce am făcut când Izabela a ucis pe profeţii Domnului, cum am ascuns o sută de bărbaţi dintre profeţii Domnului, câte cincizeci într-o peşteră şi i-am hrănit cu pâine şi apă?
14. Şi acum tu spui: Du-te, spune domnului tău: Iată, Ilie este aici; şi el mă va ucide.
15. Şi Ilie a spus: Precum Domnul oştirilor trăieşte, înaintea căruia stau în picioare, în această zi mă voi arăta negreşit lui.