21. Şi cât despre popor, i-a mutat în cetăţi de la un capăt al graniţelor Egiptului chiar până la celălalt capăt al lui.
22. Numai pământul preoţilor nu l-a cumpărat; fiindcă preoţii aveau o porţie atribuită lor de Faraon şi mâncau porţia lor pe care Faraon le-a dat-o; din această cauză nu şi-au vândut pământurile.
23. Atunci Iosif a spus poporului: Iată, v-am cumpărat astăzi pe voi şi pământul vostru pentru Faraon; iată, aici este sămânţă pentru voi şi veţi semăna pământul.
24. Şi se va întâmpla la timpul roadelor, că voi veţi da a cincea parte lui Faraon şi patru părţi vor fi ale voastre, pentru sămânţă câmpului şi pentru mâncarea voastră şi pentru cei ai caselor voastre şi pentru mâncare pentru micuţii voştri.
25. Iar ei au spus: Tu ai salvat vieţile noastre; să găsim har înaintea ochilor domnului meu şi vom fi servitorii lui Faraon.
26. Şi Iosif a făcut aceasta o lege peste ţara Egiptului până în această zi, că Faraon va avea a cincea parte; cu excepţia numai a pământului preoţilor, care nu a devenit al lui Faraon.
27. Şi Israel a locuit în ţara Egiptului, în ţinutul Gosen; şi aveau stăpâniri acolo şi au crescut şi s-au înmulţit peste măsură.
28. Şi Iacob a trăit în ţara Egiptului şaptesprezece ani, aşa că toate zilele vieţii lui Iacob au fost o sută patruzeci şi şapte de ani.
29. Şi s-au apropiat zilele lui Israel ca să moară; şi a chemat pe fiul său, Iosif, şi i-a spus: Dacă eu acum am găsit har înaintea ochilor tăi, pune-ţi, te rog, mâna sub coapsa mea şi lucrează cu bunăvoinţă şi credincioşie faţă de mine; nu mă îngropa, te rog, în Egipt,
30. Ci mă voi culca cu părinţii mei şi tu mă vei duce din Egipt şi mă vei îngropa în locul lor de îngropare. Iar el a spus: Voi face precum ai spus.
31. Iar el a spus: Jură-mi. Şi el i-a jurat. Şi Israel s-a aplecat pe capul patului.