4. Şi Abel, de asemenea, a adus din întâii născuţi ai turmei sale şi din grăsimea lor. Şi Domnul s-a uitat cu plăcere la Abel şi la darul său.
5. Dar la Cain şi la darul său nu s-a uitat cu plăcere. Şi Cain s-a înfuriat tare şi i s-a posomorât faţa.
6. Şi Domnul i-a spus lui Cain: De ce te-ai înfuriat? Şi de ce ţi s-a posomorât faţa?
7. Dacă faci bine, nu vei fi acceptat? Iar dacă nu faci bine, păcatul pândeşte la uşă. Şi dorinţa lui se ţine de tine, dar tu să stăpâneşti peste el.
8. Iar Cain a vorbit cu Abel, fratele său, şi a fost aşa: când erau ei pe câmp, Cain s-a ridicat împotriva lui Abel, fratele său, şi l-a ucis.
9. Şi Domnul i-a spus lui Cain: Unde este Abel, fratele tău? Iar el a spus: Nu ştiu; sunt eu păzitorul fratelui meu?
10. Iar el a spus: Ce ai făcut? Vocea sângelui fratelui tău strigă din pământ către mine.
11. Şi acum eşti blestemat de pe pământul care şi-a deschis gura să primească sângele fratelui tău din mâna ta.
12. Când lucrezi pământul, acesta nu îţi va mai da de aici înainte puterea lui; un fugar şi un rătăcitor vei fi pe pământ.
13. Şi Cain a spus Domnului: Pedeapsa mea este mai mare decât o pot purta.
14. Iată, tu m-ai alungat astăzi de pe faţa pământului şi de la faţa ta voi fi ascuns şi voi fi un fugar şi un rătăcitor pe pământ şi se va întâmpla că oricine mă găseşte mă va ucide.
15. Şi Domnul i-a spus: De aceea, oricine ucide pe Cain, răzbunare va fi asupra lui de şapte ori. Şi Domnul a pus un semn pe Cain, ca nu cumva cineva, găsindu-l, să îl ucidă.