16. Şi în timp ce el întârzia, bărbaţii au apucat mâna lui şi mâna soţiei lui şi mâna celor două fiice ale lui, Domnul fiind milostiv cu el, şi l-au scos şi l-au aşezat în afara cetăţii.
17. Şi s-a întâmplat, după ce i-au scos afară, că a spus: Scapă-ţi viaţa; nu privi înapoia ta, nici nu sta în câmpie deschisă, scapă la munte ca nu cumva să fii mistuit.
18. Şi Lot le-a spus: Nu! Te rog, Domnul meu;
19. Iată acum, servitorul tău a găsit har înaintea ochilor tăi şi ai preamărit mila ta, pe care mi-ai arătat-o salvându-mi viaţa; şi nu pot să scap la munte, ca nu cumva ceva rău să mă prindă şi să mor;
20. Iată acum, această cetate este aproape, să scap la ea şi aceasta este una mică: Te rog, lasă-mă să scap într-acolo, (nu este aceasta una mică?) şi sufletul meu va trăi.
21. Iar el i-a spus: Vezi, te-am acceptat şi în acest lucru, că nu voi dărâma această cetate, pentru care ai vorbit.
22. Grăbeşte-te, scapă într-acolo, pentru că nu pot face nimic până ce vei fi ajuns acolo. De aceea s-a pus numele cetăţii, Ţoar.
23. Soarele se ridica deasupra pământului când Lot a intrat în Ţoar.
24. Atunci Domnul a plouat peste Sodoma şi peste Gomora pucioasă şi foc de la Domnul din cer;
25. Şi a dărâmat acele cetăţi şi toată câmpia şi pe toţi locuitorii cetăţilor şi ceea ce creştea pe pământ.
26. Dar soţia lui a privit înapoi din spatele lui şi a devenit un stâlp de sare.
27. Şi Avraam s-a sculat devreme dimineaţa şi a mers spre locul unde a stat în picioare înaintea Domnului;
28. Şi a privit spre Sodoma şi Gomora şi spre tot ţinutul câmpiei; şi a privit şi, iată, fumul ţinutului se ridica precum fumul unui cuptor.