3. Şi Avram a spus: Iată, nu mi-ai dat nicio sămânţă şi, iată, unul născut în casa mea este moştenitorul meu.
4. Şi, iată, cuvântul Domnului a venit la el, spunând: Nu acesta va fi moştenitorul tău, ci cel ce va ieşi din propriile tale adâncuri va fi moştenitorul tău.
5. Şi l-a dus afară şi a spus: Priveşte acum spre cer şi numără stelele, dacă eşti în stare să le numeri; şi i-a spus: Astfel va fi sămânţa ta.
6. Iar el a crezut în Domnul, iar Domnul i-a socotit aceasta pentru dreptate.
7. Şi i-a spus: Eu sunt Domnul care te-a scos din cetatea Ur a caldeilor, ca să îţi dau această ţară să o moşteneşti.
8. Iar el a spus: Doamne Dumnezeule, din ce voi şti că o voi moşteni?
9. Iar el i-a spus: Ia-mi o viţea de trei ani şi o capră de trei ani şi un berbec de trei ani şi o turturea şi un pui de porumbel.
10. Şi a luat la el toate acestea şi le-a despicat în două şi a aşezat fiecare bucată una în faţa alteia, dar păsările nu le-a despicat.
11. Şi când păsările de pradă au coborât peste stârvuri, Avram le-a alungat.
12. Şi când soarele apunea, un somn adânc a căzut peste Avram şi, iată, o groază a unui mare întuneric a căzut peste el.