16. Astfel spune Domnul Dumnezeu: Dacă prinţul dă un dar unuia dintre fiii săi, această moştenire să fie a fiilor săi, să fie stăpânirea lor prin moştenire.
17. Dar dacă dă un dar din moştenirea sa unuia dintre servitorii săi, atunci acesta să fie al lui până în anul libertăţii; după aceasta să se întoarcă la prinţ; dar moştenirea lui să fie a fiilor săi pentru ei.
18. Mai mult, prinţul să nu ia din moştenirea poporului prin oprimare, pentru a-i alunga din stăpânirea lor, ci să dea fiilor săi moştenire din propria lui stăpânire, ca poporul meu să nu fie împrăştiat fiecare om din stăpânirea lui.
19. După aceea m-a dus prin intrarea care era în latura porţii, în camerele sfinte ale preoţilor, care dau spre nord; şi, iată, era un loc pe cele două laturi spre vest.
20. Apoi mi-a spus: Acesta este locul unde preoţii vor fierbe ofranda pentru fărădelege şi ofranda pentru păcat, unde vor coace darul de mâncare; ca să nu le ducă afară în curtea exterioară, pentru a sfinţi poporul.
21. Atunci m-a scos în curtea exterioară şi m-a făcut să trec prin cele patru colţuri ale curţii; şi, iată, în fiecare colţ al curţii era o curte.
22. În cele patru colţuri ale curţii erau curţi alăturate lungi de patruzeci de coţi şi late de treizeci; aceste patru colţuri erau de o singură măsură.
23. Şi era un rând de clădiri de jur împrejur în ele, de jur împrejurul celor patru şi erau făcute cu locuri pentru fierbere, de jur împrejur, sub rânduri.