10. Şi prinţul să intre în mijlocul lor când ei intră; şi când ei ies, să iasă împreună cu ei.
11. Şi la sărbători şi la solemnităţi darul de mâncare să fie o efă pentru un taur şi o efă pentru un berbec; şi pentru miei cât este în stare să dea; şi un hin de untdelemn pentru o efă.
12. Şi când prinţul va pregăti o ofrandă arsă de bunăvoie sau ofrande de pace de bunăvoie pentru Domnul, unul să îi deschidă atunci poarta care dă spre est şi el să pregătească ofranda sa arsă şi ofrandele sale de pace, precum a făcut în ziua de sabat; apoi să iasă; şi, după ieşirea lui cineva să închidă poarta.
13. Tu să pregăteşti zilnic o ofrandă arsă Domnului dintr-un miel fără cusur de un an; să îl pregăteşti în fiecare dimineaţă.
14. Şi să pregăteşti un dar de mâncare pentru acesta în fiecare dimineaţă, a şasea parte dintr-o efă şi a treia parte dintr-un hin de untdelemn pentru a înmuia floarea făinii; un dar de mâncare neîncetat printr-o rânduială continuă Domnului.
15. Astfel ei să pregătească mielul şi darul de mâncare şi untdelemnul, în fiecare dimineaţă pentru o ofrandă arsă neîncetată.
16. Astfel spune Domnul Dumnezeu: Dacă prinţul dă un dar unuia dintre fiii săi, această moştenire să fie a fiilor săi, să fie stăpânirea lor prin moştenire.
17. Dar dacă dă un dar din moştenirea sa unuia dintre servitorii săi, atunci acesta să fie al lui până în anul libertăţii; după aceasta să se întoarcă la prinţ; dar moştenirea lui să fie a fiilor săi pentru ei.
18. Mai mult, prinţul să nu ia din moştenirea poporului prin oprimare, pentru a-i alunga din stăpânirea lor, ci să dea fiilor săi moştenire din propria lui stăpânire, ca poporul meu să nu fie împrăştiat fiecare om din stăpânirea lui.
19. După aceea m-a dus prin intrarea care era în latura porţii, în camerele sfinte ale preoţilor, care dau spre nord; şi, iată, era un loc pe cele două laturi spre vest.
20. Apoi mi-a spus: Acesta este locul unde preoţii vor fierbe ofranda pentru fărădelege şi ofranda pentru păcat, unde vor coace darul de mâncare; ca să nu le ducă afară în curtea exterioară, pentru a sfinţi poporul.
21. Atunci m-a scos în curtea exterioară şi m-a făcut să trec prin cele patru colţuri ale curţii; şi, iată, în fiecare colţ al curţii era o curte.
22. În cele patru colţuri ale curţii erau curţi alăturate lungi de patruzeci de coţi şi late de treizeci; aceste patru colţuri erau de o singură măsură.
23. Şi era un rând de clădiri de jur împrejur în ele, de jur împrejurul celor patru şi erau făcute cu locuri pentru fierbere, de jur împrejur, sub rânduri.