1. De asemenea tu, fiu al omului, profeţeşte munţilor lui Israel şi spune: Munţi ai lui Israel, ascultaţi cuvântul Domnului;
2. Astfel spune Domnul Dumnezeu: Pentru că duşmanul a spus împotriva voastră: Aha, chiar şi înălţimile cele vechi sunt în stăpânirea noastră;
3. De aceea profeţeşte şi spune: Astfel spune Domnul Dumnezeu: Deoarece ei v-au pustiit şi v-au înghiţit de fiecare parte, ca să fiţi o stăpânire pentru rămăşiţa păgânilor şi sunteţi luaţi pe buzele vorbăreţilor şi sunteţi o dezonoare a poporului;
4. De aceea munţi ai lui Israel, ascultaţi cuvântul Domnului Dumnezeu; Astfel spune Domnul Dumnezeu munţilor şi dealurilor, râurilor şi văilor, risipirilor pustiite şi cetăţilor părăsite, care au devenit o pradă şi derâdere pentru rămăşiţa păgânilor de jur împrejur;
5. De aceea astfel spune Domnul Dumnezeu: Cu adevărat în focul geloziei mele am vorbit împotriva rămăşiţei păgânilor şi împotriva întregii Idumeea, care şi-au rânduit ţara mea în stăpânirea lor cu bucuria întregii lor inimi, cu minţi dispreţuitoare, pentru a o lepăda ca pradă.
6. Profeţeşte de aceea referitor la ţara lui Israel şi spune munţilor şi dealurilor, râurilor şi văilor: Astfel spune Domnul Dumnezeu: Iată, am vorbit în gelozia mea şi în furia mea, pentru că aţi purtat ruşinea păgânilor;
7. De aceea astfel spune Domnul Dumnezeu: Mi-am ridicat mâna: Cu adevărat, păgânii care sunt în jurul vostru îşi vor purta ruşinea lor.
8. Dar voi, munţi ai lui Israel, veţi da ramurile voastre şi veţi aduce rodul vostru poporului meu Israel, pentru că sunt aproape să vină.
9. Căci, iată, eu sunt pentru voi şi mă voi întoarce la voi şi veţi fi araţi şi semănaţi;
10. Şi voi înmulţi oamenii pe voi, toată casa lui Israel, da toată; şi cetăţile vor fi locuite şi risipirile vor fi zidite;
11. Şi voi înmulţi oameni şi animale pe voi; şi se vor înmulţi şi vor aduce rod; şi vă voi aşeza după stările voastre din vechime şi vă voi face mai bine decât la începuturile voastre; şi veţi cunoaşte că eu sunt Domnul.
12. Da, voi face pe oameni să umble pe voi, poporul meu Israel; şi ei te vor avea în stăpânire şi tu vei fi moştenirea lor şi nu îi vei mai văduvi, de acum înainte, de oameni.
13. Astfel spune Domnul Dumnezeu: Pentru că ei vă spun: Tu eşti o ţară care mănâncă pe oameni şi ţi-ai văduvit naţiunile;
14. De aceea nu vei mai mânca oameni, nici nu îţi vei mai văduvi naţiunile, spune Domnul Dumnezeu.
15. Nici nu voi mai face pe oameni să audă în tine ruşinea păgânilor, nici nu vei mai purta ocara popoarelor, nici nu vei mai face naţiunile tale să cadă, spune Domnul Dumnezeu.