21. Şi s-a întâmplat în al doisprezecelea an al captivităţii noastre, în luna a zecea, în a cincea zi a lunii, că unul care scăpase din Ierusalim a venit la mine, spunând: Cetatea este lovită.
22. Şi, mâna Domnului fusese asupra mea seara, mai înainte ca cel care scăpase să vină, şi îmi deschisese gura, până când a venit el la mine dimineaţa; şi gura îmi era deschisă şi nu mai eram mut.
23. Atunci cuvântul Domnului a venit la mine, spunând:
24. Fiu al omului, cei care locuiesc acele risipituri din ţara lui Israel, vorbesc, spunând: Avraam a fost unul singur şi el a moştenit ţara; dar noi suntem mulţi; ţara ne este dată ca moştenire.
25. Pentru aceea spune-le: Astfel spune Domnul Dumnezeu: Voi mâncaţi cu sânge şi vă ridicaţi ochii spre idolii voştri şi vărsaţi sânge; şi să stăpâniţi voi ţara?
26. Vă încredeţi în sabia voastră, lucraţi urâciune şi, fiecare, pângăriţi pe soţia aproapelui său; şi să stăpâniţi voi ţara?
27. Spune-le astfel: Astfel spune Domnul Dumnezeu: Precum eu trăiesc, într-adevăr cei care sunt în risipituri vor cădea prin sabie şi cel care este în câmp deschis îl voi da fiarelor să fie mâncat şi cei care sunt în întărituri şi în peşteri vor muri de ciumă.
28. Fiindcă voi pustii de tot ţara şi fastul puterii ei va înceta; şi munţii lui Israel vor fi pustiiţi, încât nimeni nu va trece prin ei.
29. Atunci vor cunoaşte că eu sunt Domnul, după ce voi pustii de tot ţara datorită tuturor urâciunilor lor pe care le-au făcut.