1. Şi s-a întâmplat că, în al unsprezecelea an, în luna a treia, în ziua întâi a lunii, cuvântul Domnului a venit la mine, spunând:
2. Fiu al omului, vorbeşte lui Faraon, împăratul Egiptului, şi mulţimii lui: Ca cine eşti tu în măreţia ta?
3. Iată, asirianul era un cedru în Liban cu crengi frumoase şi frunziş umbros şi de o statură înaltă; şi vârful lui era printre ramurile dese.
4. Apele îl făceau mare, adâncul l-a înălţat sus cu râurile lui curgând de jur împrejurul plantelor lui şi îşi trimitea râuleţele la toţi copacii câmpului.
5. De aceea înălţimea lui era înălţată deasupra tuturor copacilor câmpului şi ramurile lui erau înmulţite şi crengile lui s-au lungit datorită mulţimii apelor, când creştea repede.
6. Toate păsările cerului îşi făceau cuiburile în ramurile lui; şi sub crengile lui toate fiarele câmpului îşi năşteau puii şi la umbra lui locuiau toate naţiunile mari.
7. Astfel era el frumos în măreţia lui, în lungimea crengilor lui, pentru că rădăcina lui era lângă ape mari.
8. Cedrii din grădina lui Dumnezeu nu puteau să îl ascundă; brazii nu erau asemenea ramurilor lui şi castanii nu erau precum crengile lui; nici vreun copac din grădina lui Dumnezeu nu îi era asemenea în frumuseţea lui.
9. Eu îl făcusem frumos prin mulţimea crengilor lui; astfel încât toţi copacii Edenului care erau în grădina lui Dumnezeu, îl invidiau.