6. Nu la multe popoare, cu o vorbire străină şi cu o limbă grea, ale căror cuvinte nu le poţi înţelege. Într-adevăr, dacă te-aş fi trimis la ele ţi-ar fi dat ascultare.
7. Dar casa lui Israel refuză să îţi dea ascultare, pentru că ei refuză să îmi dea ascultare, pentru că toată casa lui Israel este neruşinată şi cu inima împietrită.
8. Iată, ţi-am făcut faţa tare împotriva feţelor lor şi fruntea tare împotriva frunţilor lor.
9. Ca un diamant mai tare decât cremenea ţi-am făcut fruntea; nu te teme de ei, nici nu te descuraja din cauza privirilor lor, deşi ei sunt o casă răzvrătită.
10. Mai mult, el mi-a spus: Fiu al omului, primeşte în inima ta toate cuvintele mele pe care ţi le voi vorbi şi ascultă-le cu urechile tale.
11. Şi du-te, mergi la cei din captivitate, la copiii poporului tău şi vorbeşte-le şi spune-le: Astfel spune Domnul Dumnezeu; fie că vor asculta sau fie că se vor feri.
12. Atunci duhul m-a ridicat şi am auzit înapoia mea o voce a unei mari vijelii, spunând: Binecuvântată fie gloria Domnului, din locaşul său.
13. Am auzit de asemenea zgomotul aripilor făpturilor vii care se atingeau una de alta şi zgomotul roţilor din faţa lor şi un zgomot al unei mari vijelii.
14. Astfel duhul m-a ridicat şi m-a dus şi am mers în amărăciune, în aprinderea duhului meu; dar mâna Domnului era tare peste mine.
15. Atunci eu am venit la cei din captivitate la Tel-Abib, care locuiau lângă râul Chebar şi am şezut unde ei au şezut şi şapte zile am rămas acolo înmărmurit printre ei.
16. Şi s-a întâmplat că, la sfârşitul a şapte zile, cuvântul Domnului a venit la mine, spunând:
17. Fiu al omului, te-am pus paznic peste casa lui Israel; de aceea ascultă cuvântul din gura mea şi avertizează-i din partea mea.
18. Când spun celui stricat: Vei muri negreşit; şi tu nu îl avertizezi, nici nu vorbeşti ca să îl avertizezi pe cel stricat de calea lui stricată, pentru a-şi salva viaţa; acel om stricat va muri în nelegiuirea lui; dar sângele lui îl voi cere din mâna ta.