16. Şi s-a întâmplat că, la sfârşitul a şapte zile, cuvântul Domnului a venit la mine, spunând:
17. Fiu al omului, te-am pus paznic peste casa lui Israel; de aceea ascultă cuvântul din gura mea şi avertizează-i din partea mea.
18. Când spun celui stricat: Vei muri negreşit; şi tu nu îl avertizezi, nici nu vorbeşti ca să îl avertizezi pe cel stricat de calea lui stricată, pentru a-şi salva viaţa; acel om stricat va muri în nelegiuirea lui; dar sângele lui îl voi cere din mâna ta.
19. Totuşi, dacă îl avertizezi pe cel stricat şi el nu se întoarce de la stricăciunea lui, nici de la calea lui cea rea, el va muri în nelegiuirea lui; dar tu ţi-ai scăpat sufletul.
20. Din nou: Când un om drept se abate de la dreptatea lui şi face nelegiuire şi eu pun o piatră de poticnire înaintea lui, el va muri, pentru că nu l-ai avertizat, el va muri în păcatul lui şi dreptatea lui pe care a făcut-o nu va fi amintită; dar sângele lui îl voi cere din mâna ta.
21. Totuşi, dacă tu avertizezi pe cel drept, ca cel drept să nu păcătuiască şi el nu păcătuieşte, el va trăi într-adevăr, deoarece este avertizat; de asemenea tu ţi-ai scăpat sufletul.
22. Şi mâna Domnului a fost acolo peste mine; şi el mi-a spus: Ridică-te, ieşi în câmpie şi voi vorbi cu tine acolo.
23. Atunci m-am ridicat şi am ieşit în câmpie; şi, iată, gloria Domnului stătea în picioare acolo, ca gloria pe care o văzusem lângă râul Chebar; şi am căzut cu faţa la pământ.