1. Mai mult, el mi-a spus: Fiu al omului, mănâncă ceea ce găseşti; mănâncă acest sul şi du-te să vorbeşti casei lui Israel.
2. Astfel, mi-am deschis gura şi el m-a făcut să mănânc acel sul.
3. Şi mi-a spus: Fiu al omului, fă pântecele tău să mănânce şi umple-ţi adâncurile cu acest sul pe care ţi-l dau. Atunci l-am mâncat; şi în gura mea a fost dulce ca mierea.
4. Şi mi-a spus: Fiu al omului, du-te, mergi la casa lui Israel şi vorbeşte-le cuvintele mele.
5. Pentru că nu eşti trimis la un popor cu o vorbire străină şi cu o limbă grea, ci la casa lui Israel;
6. Nu la multe popoare, cu o vorbire străină şi cu o limbă grea, ale căror cuvinte nu le poţi înţelege. Într-adevăr, dacă te-aş fi trimis la ele ţi-ar fi dat ascultare.
7. Dar casa lui Israel refuză să îţi dea ascultare, pentru că ei refuză să îmi dea ascultare, pentru că toată casa lui Israel este neruşinată şi cu inima împietrită.
8. Iată, ţi-am făcut faţa tare împotriva feţelor lor şi fruntea tare împotriva frunţilor lor.
9. Ca un diamant mai tare decât cremenea ţi-am făcut fruntea; nu te teme de ei, nici nu te descuraja din cauza privirilor lor, deşi ei sunt o casă răzvrătită.
10. Mai mult, el mi-a spus: Fiu al omului, primeşte în inima ta toate cuvintele mele pe care ţi le voi vorbi şi ascultă-le cu urechile tale.
11. Şi du-te, mergi la cei din captivitate, la copiii poporului tău şi vorbeşte-le şi spune-le: Astfel spune Domnul Dumnezeu; fie că vor asculta sau fie că se vor feri.