18. Cât despre tatăl său, pentru că a oprimat cu cruzime, a jefuit pe fratele său prin violenţă şi a făcut ceea ce nu este bine în mijlocul poporului său, iată, el va muri în nelegiuirea lui.
19. Totuşi voi spuneţi: De ce? Nu poartă fiul nelegiuirea tatălui? Când fiul a făcut ceea ce este legiuit şi drept şi a păzit toate statutele mele şi le-a împlinit, el va trăi negreşit.
20. Sufletul care păcătuieşte, acela va muri. Fiul nu va purta nelegiuirea tatălui, nici tatăl nu va purta nelegiuirea fiului: dreptatea celui drept va fi asupra lui însuşi şi stricăciunea celui stricat va fi asupra lui însuşi.
21. Dar dacă cel stricat se va întoarce de la toate păcatele lui, pe care le-a făcut, şi va păzi toate statutele mele şi va face ceea ce este legiuit şi drept, el va trăi negreşit, nu va muri.
22. Toate fărădelegile lui, pe care le-a făcut, nu îi vor fi menţionate; el va trăi în dreptatea lui, pe care a făcut-o.
23. Găsesc eu vreo plăcere în moartea celui stricat? spune Domnul Dumnezeu; şi nu în întoarcerea lui de la căile lui, pentru a trăi?
24. Dar când cel drept se întoarce de la dreptatea lui şi face nelegiuire şi face conform cu toate urâciunile pe care omul stricat le face, va trăi el? Toată dreptatea lui, pe care a făcut-o, nu va fi menţionată; în fărădelegea lui pe care a încălcat legea şi în păcatul lui pe care l-a păcătuit, în ele va muri.
25. Totuşi voi spuneţi: Calea Domnului nu este nepărtinitoare. Ascultă acum, casă a lui Israel: Nu este calea mea nepărtinitoare? Nu sunt căile voastre părtinitoare?
26. Când unul drept se întoarce de la dreptatea lui şi face nelegiuire şi moare în ele; pentru nelegiuirea pe care a făcut-o va muri el.