27. Şi Faraon a trimis şi a chemat pe Moise şi Aaron şi le-a spus: Eu am păcătuit de această dată; Domnul este drept şi eu şi poporul meu suntem stricaţi.
28. Rugaţi pe Domnul (pentru că este destul) ca să nu mai fie tunete puternice şi grindină; şi vă voi lăsa să plecaţi şi nu veţi mai sta.
29. Şi Moise i-a spus: Imediat ce voi fi ieşit din cetate, îmi voi întinde mâinile spre Domnul; şi tunetul va înceta, nici nu va mai fi grindină; ca să ştii că pământul este al Domnului.
30. Dar cât despre tine şi servitorii tăi, ştiu că nu vă veţi teme de Domnul Dumnezeu.
31. Şi inul şi orzul au fost lovite, pentru că orzul era în spic şi inul era înflorit.
32. Dar grâul şi secara nu au fost lovite, fiindcă nu erau coapte.
33. Şi Moise a ieşit din cetate de la Faraon şi şi-a întins mâinile spre Domnul; şi tunetele şi grindina au încetat şi ploaia nu a mai fost turnată pe pământ.
34. Şi când Faraon a văzut că ploaia şi grindina şi tunetele au încetat, a păcătuit şi mai mult şi şi-a împietrit inima, el şi servitorii săi.