10. Şi au luat cenuşă din cuptor şi au stat în picioare înaintea lui Faraon; şi Moise a aruncat cenuşa în sus spre cer; şi aceasta a devenit un ulcer, răspândindu-se cu băşici pe om şi pe vită.
11. Şi magicienii nu au putut sta în picioare înaintea lui Moise din cauza ulcerelor, pentru că ulcerul era peste magicieni şi peste toţi egiptenii.
12. Şi Domnul a împietrit inima lui Faraon şi nu le-a dat ascultare; precum Domnul spusese lui Moise.
13. Şi Domnul i-a spus lui Moise: Scoală-te devreme dimineaţa şi stai în picioare înaintea lui Faraon şi spune-i: Astfel vorbeşte Domnul Dumnezeul evreilor: Lasă poporul meu să plece, ca să îmi servească.
14. Căci de această dată voi trimite toate plăgile mele asupra inimii tale şi asupra servitorilor tăi şi asupra poporului tău, ca să cunoşti că nu este nimeni asemenea mie pe tot pământul.
15. Căci acum îmi voi întinde mâna, ca să te lovesc pe tine şi poporul tău cu ciumă; şi vei fi stârpit de pe pământ.
16. Şi tocmai pentru această cauză te-am ridicat, ca să îmi arăt în tine puterea, şi ca numele meu să fie vestit peste tot pământul.
17. Te mai înalţi tu însuţi împotriva poporului meu, ca să refuzi să îi laşi să plece?
18. Iată, mâine, pe timpul acesta, voi face să plouă o grindină foarte apăsătoare, aşa cum nu a fost în Egipt de la întemeierea lui chiar până acum.
19. De aceea trimite acum şi adună vitele tale şi tot ceea ce ai în câmp; căci fiecare om şi animal care va fi găsit în câmp şi nu va fi adus acasă, grindina va cădea peste ei şi vor muri.
20. Cel ce s-a temut de cuvântul Domnului printre servitorii lui Faraon a pus pe servitorii săi şi vitele sale să fugă în case;