1. Şi Domnul i-a vorbit lui Moise: Du-te la Faraon şi spune-i: Astfel vorbeşte Domnul: Lasă poporul meu să plece, ca să îmi servească.
2. Şi dacă tu refuzi să îi laşi să plece, iată, voi lovi tot cuprinsul tău cu broaşte;
3. Şi râul va aduce broaşte din abundenţă, care vor urca şi vor veni în casa ta şi în camera ta de dormit şi pe patul tău şi în casa servitorilor tăi şi pe poporul tău şi în cuptoarele tale şi în coveţile tale.
4. Şi broaştele vor urca deopotrivă pe tine şi pe poporul tău şi pe toţi servitorii tăi.
5. Şi Domnul i-a vorbit lui Moise: Spune-i lui Aaron: Întinde-ţi mâna cu toiagul tău asupra pâraielor, asupra râurilor şi asupra iazurilor şi fă să urce broaşte asupra ţării Egiptului.
6. Şi Aaron şi-a întins mâna asupra apelor Egiptului; şi broaştele au urcat şi au acoperit ţara Egiptului.
7. Şi magicienii au făcut în acelaşi fel cu farmecele lor şi au adus broaşte asupra ţării Egiptului.
8. Atunci Faraon a trimis după Moise şi Aaron şi a spus: Rugaţi pe Domnul ca el să depărteze broaştele de la mine şi de la poporul meu; şi voi lăsa poporul să plece, ca să sacrifice Domnului.
9. Iar Moise i-a spus lui Faraon: Făleşte-te înaintea mea! Când să mă rog pentru tine şi pentru servitorii tăi şi pentru poporul tău, să distrugă broaştele de la tine şi casele tale, ca ele să rămână numai în râu?
10. Iar el a spus: Mâine. Iar el a spus: Fie aceasta conform cuvântului tău, ca tu să cunoşti că nu este nimeni asemenea Domnului Dumnezeul nostru.
11. Şi broaştele se vor depărta de la tine şi de la casele tale şi de la servitorii tăi şi de la poporul tău; ele vor rămâne numai în râu.
12. Şi Moise şi Aaron au ieşit de la Faraon; şi Moise a strigat către Domnul din cauza broaştelor pe care le adusese împotriva lui Faraon.
13. Şi Domnul a făcut conform cuvântului lui Moise; şi au murit broaştele din case, din sate şi din câmpuri.
14. Şi ei le-au adunat în grămezi: şi ţara s-a împuţit.
15. Dar când Faraon a văzut că a avut un răgaz şi-a împietrit inima şi nu le-a dat ascultare; precum Domnul spusese.
16. Şi Domnul i-a spus lui Moise: Spune-i lui Aaron: Întinde-ţi toiagul şi loveşte ţărâna pământului, ca aceasta să devină păduchi prin toată ţara Egiptului.
17. Şi au făcut astfel. Şi Aaron şi-a întins mâna cu toiagul său şi a lovit ţărâna pământului şi aceasta a devenit păduchi pe om şi pe vită; toată ţărâna ţării a devenit păduchi prin toată ţara Egiptului.
18. Şi magicienii au făcut în acelaşi fel cu farmecele lor ca să aducă păduchi, dar nu au putut, aşa că au fost păduchi pe om şi pe vită.
19. Atunci magicienii i-au spus lui Faraon: Acesta este degetul lui Dumnezeu; şi inima lui Faraon s-a împietrit şi nu le-a dat ascultare; precum Domnul spusese.
20. Şi Domnul i-a spus lui Moise: Scoală-te devreme dimineaţa şi stai în picioare înaintea lui Faraon; iată, el iese la apă; şi spune-i: Astfel vorbeşte Domnul: Lasă poporul meu să plece, ca să îmi servească.
21. Altfel, dacă tu nu vei lăsa poporul meu să plece, iată, voi trimite roiuri de muşte pe tine şi pe servitorii tăi şi pe poporul tău şi în casele tale, şi casele egiptenilor vor fi pline de roiuri de muşte şi de asemenea pământul pe care ei sunt.
22. Şi voi separa în acea zi ţinutul Gosen, în care poporul meu locuieşte, astfel că nu vor fi roiuri de muşte acolo; pentru ca să cunoşti că eu sunt Domnul în mijlocul pământului.
23. Şi voi face o deosebire între poporul meu şi poporul tău: mâine va fi acest semn.
24. Şi Domnul a făcut astfel; şi a venit un apăsător roi de muşte în casa lui Faraon şi în casele servitorilor săi şi în toată ţara Egiptului: ţara a fost stricată din cauza roiului de muşte.
25. Şi Faraon a trimis după Moise şi Aaron şi a spus: Mergeţi, sacrificaţi Dumnezeului vostru în ţară.
26. Şi Moise a spus: Nu se cuvine să facem astfel; căci urâciunea egiptenilor vom sacrifica Domnului, Dumnezeul nostru; iată, vom sacrifica urâciunea egiptenilor înaintea ochilor lor şi nu vor arunca cu pietre în noi?
27. Vom merge trei zile de călătorie în pustie şi vom sacrifica Domnului Dumnezeul nostru, aşa cum el ne-a poruncit.
28. Şi Faraon a spus: Vă voi lăsa să plecaţi, ca să sacrificaţi Domnului Dumnezeul vostru, în pustie; numai să nu mergeţi foarte departe. Rugaţi-vă pentru mine.
29. Şi Moise a spus: Iată, eu ies de la tine şi voi ruga pe Domnul ca roiurile de muşte să se depărteze de la Faraon, de la servitorii săi şi de la poporul său, mâine; dar Faraon să nu se mai poarte înşelător, nelăsând poporul să plece să sacrifice Domnului.
30. Şi Moise a ieşit de la Faraon şi l-a implorat pe Domnul.
31. Şi Domnul a făcut conform cuvântului lui Moise; şi el a îndepărtat roiurile de muşte de la Faraon, de la servitorii săi şi de la poporul lui; nu a rămas niciuna.
32. Şi Faraon şi-a împietrit inima şi de această dată şi a refuzat să lase poporul să plece.