9. Îngreunaţi munca acestor oameni, ca ei să ostenească în ea; şi să nu dea atenţie la cuvinte deşarte.
10. Şi asupritorii poporului au ieşit şi ofiţerii lor şi au vorbit poporului, spunând: Astfel spune Faraon: Nu vă voi da paie.
11. Mergeţi, procuraţi-vă paie de unde le puteţi găsi; totuşi nimic din munca voastră nu va fi micşorat.
12. Aşa că poporul a fost împrăştiat prin toată ţara Egiptului să adune mirişte în loc de paie.
13. Şi asupritorii îi grăbeau, spunând: Împliniţi muncile voastre, sarcinile voastre zilnice, ca şi când erau paie.
14. Şi ofiţerii copiilor lui Israel, pe care asupritorii Faraonului i-au pus peste ei, au fost bătuţi şi întrebaţi: Pentru ce nu aţi împlinit sarcina voastră în facerea de cărămizi deopotrivă ieri şi azi, ca până acum?
15. Atunci ofiţerii copiilor lui Israel au venit şi au strigat la Faraon, spunând: Pentru ce te porţi astfel cu servitorii tăi?
16. Nu este dat niciun pai servitorilor tăi şi ne spun: Faceţi cărămizi! Şi, iată, servitorii tăi sunt bătuţi; dar vina este în propriul tău popor.
17. Dar el a spus: Voi sunteţi leneşi, sunteţi leneşi; de aceea spuneţi: Lasă-ne să mergem şi să sacrificăm Domnului.
18. Duceţi-vă acum şi lucraţi; căci nu vi se va da niciun pai, totuşi veţi da acelaşi număr de cărămizi.
19. Şi ofiţerii copiilor lui Israel au văzut că erau într-o situaţie rea, după ce s-a spus: Nu veţi micşora nimic din sarcina voastră zilnică de cărămizi.
20. Şi l-au întâlnit pe Moise şi pe Aaron, care stăteau în picioare pe cale, pe când veneau de la Faraon,
21. Şi le-au spus: Domnul să privească spre voi şi să judece; fiindcă aţi făcut mirosul nostru să fie detestat în ochii lui Faraon şi în ochii servitorilor săi, să pună o sabie în mâna lor pentru a ne ucide.
22. Şi Moise s-a întors la Domnul şi a spus: Doamne, pentru ce te-ai purtat atât de rău cu acest popor? De ce oare m-ai trimis?
23. Căci de când am venit la Faraon să vorbesc în numele tău, el a făcut rău acestui popor; şi nu ai eliberat nicidecum pe poporul tău.