6. Şi s-au sculat devreme a doua zi şi au oferit ofrande arse şi au adus ofrande de pace; şi poporul s-a aşezat să mănânce şi să bea şi s-a ridicat să joace.
7. Şi Domnul i-a spus lui Moise: Du-te, coboară-te, căci poporul tău, pe care l-ai scos din ţara Egiptului, s-au corupt;
8. S-au abătut repede de pe calea pe care le-am poruncit-o; ei şi-au făcut un viţel turnat şi i s-au închinat şi i-au sacrificat şi au spus: Aceştia sunt dumnezeii tăi, Israele, care te-au scos din ţara Egiptului.
9. Şi Domnul i-a spus lui Moise: Am văzut acest popor şi, iată, acesta este un popor îndărătnic;
10. De aceea, acum lasă-mă, ca furia mea să se încingă împotriva lor şi să îi mistui; şi voi face din tine o naţiune mare.
11. Şi Moise a implorat pe Domnul Dumnezeul său şi a spus: Doamne, de ce se încinge furia ta împotriva poporului tău, pe care l-ai scos din ţara Egiptului cu mare putere şi cu o mână tare?
12. Pentru ce să vorbească egiptenii şi să spună: Pentru nenorocire i-a scos afară, ca să îi ucidă în munţi şi să îi mistuie de pe faţa pământului? Întoarce-te de la furia ta înverşunată şi pocăieşte-te de acest rău împotriva poporului tău.
13. Adu-ţi aminte de Avraam, de Isaac şi de Israel, servitorii tăi, cărora le-ai jurat prin tine însuţi şi le-ai spus: Voi înmulţi sămânţa ca stelele cerului şi toată această ţară despre care am vorbit o voi da seminţei voastre şi o vor moşteni pentru totdeauna.
14. Şi Domnul s-a pocăit de răul pe care s-a gândit să îl facă poporului său.
15. Şi Moise s-a întors şi a coborât de pe munte şi cele două table ale mărturiei erau în mâna sa: tablele erau scrise pe amândouă părţile; pe o parte şi pe cealaltă parte erau ele scrise.
16. Şi tablele erau lucrarea lui Dumnezeu şi scrisul era scrisul lui Dumnezeu, gravat pe table.
17. Şi când a auzit Iosua zgomotul poporului pe când strigau, i-a spus lui Moise: Este zgomot de război în tabără.
18. Dar el a spus: Nu este vocea celor ce strigă din cauza victoriei, nici nu este vocea celor ce strigă din cauză că sunt învinşi, ci aud zgomotul celor ce cântă.