9. Duşmanul a spus: Voi urmări, voi ajunge, voi împărţi prada; îmi voi sătura pofta cu ei; îmi voi trage sabia, mâna mea îi va nimici.
10. Tu ai suflat cu suflarea ta, marea i-a acoperit; s-au scufundat ca plumb în apele puternice.
11. Cine este asemenea ţie, Doamne, printre dumnezei? Cine este asemenea ţie, glorios în sfinţenie, înspăimântător în laude, făcând minuni?
12. Tu ai întins mâna ta dreaptă, pământul i-a înghiţit.
13. În mila ta ai condus poporul pe care l-ai răscumpărat; i-ai călăuzit în puterea ta la sfânta ta locuinţă.
14. Poporul va auzi şi se va înspăimânta; întristare îi va apuca pe locuitorii Palestinei.
15. Atunci conducătorii Edomului vor fi uimiţi; bărbaţii tari ai Moabului, tremurând îi vor apuca; toţi locuitorii din Canaan se vor topi.
16. Spaimă şi groază va cădea asupra lor; prin măreţia braţului tău vor fi muţi ca o piatră, până când trece poporul tău, Doamne, până când trece poporul, pe care tu l-ai cumpărat.
17. Tu îi vei aduce înăuntru şi îi vei sădi în muntele moştenirii tale, în locul, Doamne, pe care l-ai făcut pentru tine pentru a locui în el, în Sanctuar, Doamne, pe care mâinile tale l-au întemeiat.
18. Domnul va domni pentru totdeauna şi întotdeauna.
19. Căci calul lui Faraon a intrat cu carele lui şi cu călăreţii lui în mare şi Domnul a adus înapoi apele mării peste ei; dar copiii lui Israel au mers pe pământ uscat în mijlocul mării.
20. Şi Miriam, profetesa, sora lui Aaron, a luat o tamburină în mâna ei; şi toate femeile au ieşit după ea cu tamburine şi cu dansuri.
21. Şi Miriam le-a răspuns: Cântaţi Domnului, pentru că el a triumfat glorios; calul şi călăreţul lui i-a aruncat în mare.
22. Astfel Moise a adus pe Israel de la Marea Roşie şi au ieşit în pustia Şur; şi au mers trei zile în pustie şi nu au găsit apă.