18. Domnul va domni pentru totdeauna şi întotdeauna.
19. Căci calul lui Faraon a intrat cu carele lui şi cu călăreţii lui în mare şi Domnul a adus înapoi apele mării peste ei; dar copiii lui Israel au mers pe pământ uscat în mijlocul mării.
20. Şi Miriam, profetesa, sora lui Aaron, a luat o tamburină în mâna ei; şi toate femeile au ieşit după ea cu tamburine şi cu dansuri.
21. Şi Miriam le-a răspuns: Cântaţi Domnului, pentru că el a triumfat glorios; calul şi călăreţul lui i-a aruncat în mare.
22. Astfel Moise a adus pe Israel de la Marea Roşie şi au ieşit în pustia Şur; şi au mers trei zile în pustie şi nu au găsit apă.
23. Şi când au ajuns la Mara, nu puteau bea din apele din Mara, fiindcă erau amare; de aceea i s-a pus numele Mara.
24. Şi poporul a cârtit împotriva lui Moise, spunând: Ce vom bea?
25. Şi el a strigat către Domnul; şi Domnul i-a arătat un pom, pe care, când l-a aruncat în ape, apele s-au făcut dulci; acolo le-a făcut un statut şi o rânduială şi acolo i-a încercat,
26. Şi a spus: Dacă vei da ascultare cu toată atenţia la vocea Domnului Dumnezeul tău şi vei face ceea ce este drept înaintea ochilor lui şi vei deschide urechea la poruncile lui şi vei ţine toate statutele lui, nu voi pune peste tine niciuna din aceste boli pe care le-am adus peste egipteni; căci eu sunt Domnul care te vindecă.
27. Şi au ajuns la Elim, unde erau douăsprezece fântâni de apă şi şaptezeci de palmieri; şi au aşezat tabăra acolo lângă ape.