17. Tu îi vei aduce înăuntru şi îi vei sădi în muntele moştenirii tale, în locul, Doamne, pe care l-ai făcut pentru tine pentru a locui în el, în Sanctuar, Doamne, pe care mâinile tale l-au întemeiat.
18. Domnul va domni pentru totdeauna şi întotdeauna.
19. Căci calul lui Faraon a intrat cu carele lui şi cu călăreţii lui în mare şi Domnul a adus înapoi apele mării peste ei; dar copiii lui Israel au mers pe pământ uscat în mijlocul mării.
20. Şi Miriam, profetesa, sora lui Aaron, a luat o tamburină în mâna ei; şi toate femeile au ieşit după ea cu tamburine şi cu dansuri.
21. Şi Miriam le-a răspuns: Cântaţi Domnului, pentru că el a triumfat glorios; calul şi călăreţul lui i-a aruncat în mare.
22. Astfel Moise a adus pe Israel de la Marea Roşie şi au ieşit în pustia Şur; şi au mers trei zile în pustie şi nu au găsit apă.
23. Şi când au ajuns la Mara, nu puteau bea din apele din Mara, fiindcă erau amare; de aceea i s-a pus numele Mara.
24. Şi poporul a cârtit împotriva lui Moise, spunând: Ce vom bea?
25. Şi el a strigat către Domnul; şi Domnul i-a arătat un pom, pe care, când l-a aruncat în ape, apele s-au făcut dulci; acolo le-a făcut un statut şi o rânduială şi acolo i-a încercat,