1. Un nume bun este mai bun decât untdelemnul preţios, şi ziua morţii decât ziua naşterii.
2. Este mai bine să mergi la casa de jelire, decât să mergi la casa ospăţului, întrucât acela este sfârşitul tuturor oamenilor; şi cel viu îşi pune la inimă lucrul acesta.
3. Întristarea este mai bună decât râsul, pentru că prin întristarea înfăţişării inima este făcută mai bună.
4. Inima celui înţelept este în casa jelirii, dar inima celor proşti este în casa veseliei.
5. Mai bine este pentru un om să asculte mustrarea înţeleptului, decât să asculte cântarea proştilor.
6. Căci ca trosnetul spinilor sub o oală, aşa este râsul prostului, aceasta de asemenea este deşertăciune.
7. Cu adevărat oprimarea îl înnebuneşte pe înţelept, şi o mită distruge inima.
8. Mai bun este sfârşitul unui lucru decât începutul lui; şi cel răbdător în duh este mai bun decât cel mândru în duh.
9. Nu fi grăbit în duhul tău să te mânii, pentru că mânia se odihneşte în sânul proştilor.
10. Nu spune: Cum se face că zilele de mai înainte erau mai bune decât acestea? Pentru că nu din înţelepciune cercetezi despre aceasta.
11. Înţelepciunea este bună cu o moştenire şi prin aceasta este folos pentru cei ce văd soarele.
12. Pentru că înţelepciunea este o apărare şi banii sunt o apărare, dar măreţia cunoaşterii este că înţelepciunea dă viaţă celor ce o au.
13. Ia în considerare lucrarea lui Dumnezeu, pentru că cine poate face drept ceea ce el a făcut strâmb?
14. Bucură-te în ziua prosperităţii, dar ia seama în ziua restriștii; Dumnezeu de asemenea le-a pus față în față, cu intenţia ca omul să nu găsească nimic după el.
15. Toate lucrurile le-am văzut în zilele deşertăciunii mele; este un om drept care piere în dreptatea lui şi este un om stricat care îşi prelungeşte viaţa în stricăciunea sa.
16. Nu fi drept peste măsură, nici nu te face peste măsură de înţelept; de ce să te nimiceşti pe tine însuţi?
17. Nu fi peste măsură de stricat, nici nu fi prost, de ce să mori înaintea timpului tău?