16. Şi, mai mult, eu am văzut sub soare locul judecăţii, şi acolo era stricăciune; şi locul dreptăţii, şi acolo era nelegiuire.
17. Am spus în inima mea: Dumnezeu va judeca pe cel drept şi pe cel stricat, pentru că este un timp acolo pentru fiecare scop şi pentru fiecare lucrare.
18. Am spus în inima mea, referitor la starea fiilor oamenilor, ca Dumnezeu să le facă cunoscut şi ca ei să vadă că sunt animale.
19. Căci ceea ce se întâmplă fiilor oamenilor se întâmplă şi animalelor; un singur lucru li se întâmplă: cum moare unul, aşa moare şi celălalt; da, au toţi o suflare; aşa că omul nu are întâietate faţă de un animal, pentru că totul este deşertăciune.
20. Toţi merg într-un singur loc; toţi sunt din ţărână şi toţi se întorc din nou în ţărână.
21. Cine cunoaşte duhul omului care merge în sus şi duhul animalului care merge jos în pământ?
22. De aceea am priceput că nu este nimic mai bun, decât ca un om să se bucure în propriile lucrări; căci aceasta este partea lui; căci cine îl va aduce să vadă ce va fi după el?