13. Şi după ce Domnul Dumnezeul tău o va fi dat în mâinile tale, să loveşti fiecare parte bărbătească din ea prin ascuţişul sabiei,
14. Dar pe femei şi pe micuţi şi pe vite şi tot ce este în cetate, toată prada ei, să le iei pentru tine; şi să mănânci prada duşmanilor tăi, pe care ţi-o dă Domnul Dumnezeul tău.
15. Astfel să faci tuturor cetăţilor, care sunt foarte departe de tine, care nu sunt dintre cetăţile acestor naţiuni.
16. Dar din cetăţile acestor popoare, pe care ţi le dă Domnul Dumnezeul tău ca moştenire, să nu laşi viu nimic ce respiră,
17. Ci să îi nimiceşti în întregime: pe hitiţi şi pe amoriţi şi pe canaaniţi şi pe periziţi, pe hiviţi şi pe iebusiţi, precum ţi-a poruncit Domnul Dumnezeul tău,
18. Ca să nu vă înveţe să faceţi după toate urâciunile lor, pe care le-au făcut dumnezeilor lor, şi să păcătuiţi împotriva Domnului Dumnezeul vostru.
19. Când vei asedia o cetate mult timp, făcând război împotriva ei ca să o iei, să nu îi distrugi pomii dând cu securea în ei, pentru că poţi să mănânci din ei şi să nu îi retezi (pentru că pomul câmpului este viaţa omului) pentru a-i folosi în asediu,
20. Numai pomii, pe care îi cunoşti că nu sunt pomi pentru hrană, să îi distrugi şi să îi retezi; şi să ridici întărituri împotriva cetăţii care face război cu tine, până când este cucerită.