1. La sfârşitul fiecăror şapte ani să faci o scutire.
2. Şi astfel să fie scutirea: Fiecare creditor, care împrumută ceva aproapelui său, să îl scutească; să nu îl stoarcă de la aproapele lui sau de la fratele lui, pentru că aceasta este numită scutirea Domnului.
3. De la locuitorul temporar poţi să îl storci, dar mâna ta să scutească ceea ce este al tău la fratele tău;
4. Numai când nu va fi la tine niciun sărac, pentru că Domnul te va binecuvânta mult în ţara, pe care ţi-o dă Domnul Dumnezeul tău ca moştenire, ca să o stăpâneşti,