9. Şi din unul dintre ele a ieşit un corn mic, care a crescut foarte mare, spre sud şi spre est şi spre ţara plăcută.
10. Şi a crescut mare până la oştirea cerului; şi a aruncat câtva din oaste şi din stele la pământ şi le-a călcat în picioare.
11. Da, s-a preamărit chiar până la prinţul oştirii şi prin el sacrificiul zilnic a fost luat şi locul sanctuarului său a fost dărâmat.
12. Şi o oaste i-a fost dată împotriva sacrificiului zilnic, din cauza fărădelegii şi a aruncat adevărul la pământ; şi a lucrat şi a prosperat.
13. Atunci am auzit un sfânt vorbind şi un alt sfânt a spus acelui sfânt care a vorbit: Cât de lungă va fi viziunea referitoare la sacrificiul zilnic şi fărădelegea pustiirii, pentru a da şi sanctuarul şi oştirea să fie călcate în picioare?
14. Şi mi-a spus: Până la două mii trei sute de zile; atunci sanctuarul va fi curăţat.
15. Şi s-a întâmplat, când eu, Daniel, am văzut viziunea şi am căutat înţelesul că iată, cineva a stat în picioare înaintea mea ca înfăţişarea unui om.
16. Şi am auzit vocea unui om între malurile Ulaiului, care a strigat şi a spus: Gabriel, fă pe acest om să înţeleagă viziunea.
17. Astfel el s-a apropiat de locul unde am stat; şi când a venit m-am înfricoşat şi am căzut cu faţa la pământ; dar el mi-a spus: Înţelege, fiu al omului, că viziunea este pentru timpul sfârşitului.
18. Şi în timp ce vorbea cu mine, eram într-un somn adânc cu faţa mea spre pământ; dar el m-a atins şi m-a ridicat să stau drept în picioare.
19. Şi a spus: Iată, te voi face să cunoşti ce va fi la sfârşitul indignării, căci la timpul rânduit va fi sfârşitul.
20. Berbecele pe care l-ai văzut având două coarne sunt împăraţii Mediei şi Persiei.