8. De aceea ţapul a crescut foarte mare; şi când a fost puternic, marele corn a fost rupt; şi în locul lui au ieşit patru coarne însemnate spre cele patru vânturi ale cerului.
9. Şi din unul dintre ele a ieşit un corn mic, care a crescut foarte mare, spre sud şi spre est şi spre ţara plăcută.
10. Şi a crescut mare până la oştirea cerului; şi a aruncat câtva din oaste şi din stele la pământ şi le-a călcat în picioare.
11. Da, s-a preamărit chiar până la prinţul oştirii şi prin el sacrificiul zilnic a fost luat şi locul sanctuarului său a fost dărâmat.
12. Şi o oaste i-a fost dată împotriva sacrificiului zilnic, din cauza fărădelegii şi a aruncat adevărul la pământ; şi a lucrat şi a prosperat.
13. Atunci am auzit un sfânt vorbind şi un alt sfânt a spus acelui sfânt care a vorbit: Cât de lungă va fi viziunea referitoare la sacrificiul zilnic şi fărădelegea pustiirii, pentru a da şi sanctuarul şi oştirea să fie călcate în picioare?
14. Şi mi-a spus: Până la două mii trei sute de zile; atunci sanctuarul va fi curăţat.
15. Şi s-a întâmplat, când eu, Daniel, am văzut viziunea şi am căutat înţelesul că iată, cineva a stat în picioare înaintea mea ca înfăţişarea unui om.
16. Şi am auzit vocea unui om între malurile Ulaiului, care a strigat şi a spus: Gabriel, fă pe acest om să înţeleagă viziunea.