9. Astfel împăratul Darius a semnat scrierea şi hotărârea.
10. Şi când Daniel a cunoscut că înscrisul a fost semnat, a intrat în casa lui; şi ferestrele lui fiind deschise în camera lui spre Ierusalim, a îngenuncheat pe genunchii săi de trei ori pe zi şi s-a rugat şi a adus mulţumiri înaintea Dumnezeului său, cum a făcut mai înainte.
11. Atunci aceşti bărbaţi s-au adunat şi l-au găsit pe Daniel rugându-se şi făcând cerere înaintea Dumnezeului său.
12. Atunci s-au apropiat şi au vorbit înaintea împăratului referitor la hotărârea împăratului: Nu ai semnat o hotărâre, ca fiecare om care va face o cerere vreunui Dumnezeu sau om timp de treizeci de zile, altuia decât ţie, împărate, va fi aruncat în groapa leilor? Împăratul a răspuns şi a zis: Lucrul este adevărat, conform legii mezilor şi perşilor, care nu se schimbă.
13. Iar ei au răspuns şi au zis înaintea împăratului: Acel Daniel, care este dintre copiii captivităţii lui Iuda, nu te ia în considerare, împărate, nici hotărârea pe care ai semnat-o, ci îşi face cererea de trei ori pe zi.
14. Atunci împăratul, când a auzit aceste cuvinte, a fost foarte nemulţumit de el însuşi şi şi-a îndreptat inima spre Daniel pentru a-l elibera; şi a ostenit până la apusul soarelui să îl elibereze.
15. Atunci aceşti oameni s-au adunat la împărat şi au spus împăratului: Să ştii, împărate, că legea mezilor şi perşilor este: Că nicio hotărâre sau edict pe care împăratul îl întemeiază nu poate fi schimbat.
16. Atunci împăratul a poruncit şi l-au adus pe Daniel şi l-au aruncat în groapa leilor. Împăratul a vorbit şi i-a spus lui Daniel: Dumnezeul tău pe care îl serveşti continuu, el te va elibera.
17. Şi o piatră a fost adusă şi aşezată pe gura gropii; şi împăratul a sigilat-o cu propriul sigiliu şi cu sigiliul domnilor lui; ca hotărârea, referitoare la Daniel, să nu fie schimbată.
18. Atunci împăratul s-a întors la palatul său şi a petrecut noaptea postind, nici nu au fost aduse instrumente de muzică înaintea lui şi somnul i-a fugit.
19. Atunci împăratul s-a sculat dimineaţa foarte devreme şi a mers în grabă la groapa leilor.
20. Şi când s-a apropiat de groapă, a strigat la Daniel cu voce plângătoare şi împăratul a vorbit şi i-a spus lui Daniel: Daniele, servitor al Dumnezeului cel viu, a fost Dumnezeul tău, pe care îl serveşti continuu, în stare să te scape de lei?
21. Atunci Daniel a spus împăratului: Împărate, să trăieşti veşnic.
22. Dumnezeul meu a trimis pe îngerul său şi a închis gurile leilor ca să nu mă vatăme, întrucât s-a găsit nevinovăţie în mine înaintea lui; şi de asemenea înaintea ta, împărate, nu am făcut vătămare.