15. Atunci aceşti oameni s-au adunat la împărat şi au spus împăratului: Să ştii, împărate, că legea mezilor şi perşilor este: Că nicio hotărâre sau edict pe care împăratul îl întemeiază nu poate fi schimbat.
16. Atunci împăratul a poruncit şi l-au adus pe Daniel şi l-au aruncat în groapa leilor. Împăratul a vorbit şi i-a spus lui Daniel: Dumnezeul tău pe care îl serveşti continuu, el te va elibera.
17. Şi o piatră a fost adusă şi aşezată pe gura gropii; şi împăratul a sigilat-o cu propriul sigiliu şi cu sigiliul domnilor lui; ca hotărârea, referitoare la Daniel, să nu fie schimbată.
18. Atunci împăratul s-a întors la palatul său şi a petrecut noaptea postind, nici nu au fost aduse instrumente de muzică înaintea lui şi somnul i-a fugit.
19. Atunci împăratul s-a sculat dimineaţa foarte devreme şi a mers în grabă la groapa leilor.
20. Şi când s-a apropiat de groapă, a strigat la Daniel cu voce plângătoare şi împăratul a vorbit şi i-a spus lui Daniel: Daniele, servitor al Dumnezeului cel viu, a fost Dumnezeul tău, pe care îl serveşti continuu, în stare să te scape de lei?
21. Atunci Daniel a spus împăratului: Împărate, să trăieşti veşnic.
22. Dumnezeul meu a trimis pe îngerul său şi a închis gurile leilor ca să nu mă vatăme, întrucât s-a găsit nevinovăţie în mine înaintea lui; şi de asemenea înaintea ta, împărate, nu am făcut vătămare.
23. Atunci împăratul s-a bucurat peste măsură pentru el şi le-a poruncit să îl scoată pe Daniel din groapă. Astfel Daniel a fost scos din groapă şi niciun fel de vătămare nu s-a găsit asupra lui, deoarece el a crezut în Dumnezeul său.
24. Şi împăratul a poruncit şi au adus pe acei oameni care l-au acuzat pe Daniel şi i-au aruncat în groapa leilor, pe ei, pe copiii lor şi pe soţiile lor; şi leii i-au apucat şi le-au frânt toate oasele în bucăţi înainte ca ei să ajungă la fundul gropii.
25. Atunci împăratul Darius a scris tuturor popoarelor, naţiunilor şi limbilor care locuiesc pe tot pământul: Pacea sa vă fie înmulţită.