11. Copacul a crescut şi era tare şi înălţimea lui a ajuns la cer şi priveliştea lui la marginea întregului pământ;
12. Frunzele lui erau frumoase şi rodul lui mult şi în el era mâncare pentru toţi; fiarele câmpului aveau umbră sub el şi păsările cerului locuiau printre crengile lui şi toată făptura era hrănită din acesta.
13. Am văzut în viziunile capului meu pe patul meu şi, iată, un paznic şi un sfânt a coborât din cer;
14. El a strigat tare şi a spus astfel: Tăiaţi copacul şi retezaţi-i ramurile, scuturaţi-i frunzele şi împrăştiaţi-i rodul; să se îndepărteze fiarele de sub el şi păsările dintre ramurile lui;
15. Totuşi lasă buturuga cu rădăcinile lui în pământ, chiar cu o legătură de fier şi aramă, în iarba nouă a câmpului; şi să fie udat cu roua cerului şi să fie porţia lui cu fiarele în iarba pământului;
16. Să fie schimbată inima lui de om şi să îi fie dată o inimă de fiară; şi să treacă şapte timpuri peste el.
17. Acest lucru este prin hotărârea paznicilor şi cererea prin cuvântul celor sfinţi, pentru a cunoaşte cei vii că cel Preaînalt domneşte în împărăţia oamenilor şi o dă oricui voieşte şi aşează peste ea pe cei mai josnici dintre oameni.
18. Acest vis eu împăratul Nebucadneţar l-am văzut. Acum tu, Belteşaţar, spune interpretarea lui, întrucât toţi înţelepţii împărăţiei mele nu sunt în stare să îmi facă cunoscută interpretarea; dar tu eşti în stare, căci duhul dumnezeilor sfinţi este în tine.
19. Atunci Daniel, al cărui nume era Belteşaţar, a rămas înmărmurit pentru o oră şi gândurile lui l-au tulburat. Împăratul a vorbit şi a spus: Belteşaţar, să nu te tulbure visul sau interpretarea lui. Belteşaţar a răspuns şi a zis: Domnul meu, visul să fie pentru cei ce te urăsc şi interpretarea lui duşmanilor tăi.
20. Copacul pe care l-ai văzut, care a crescut şi era tare, a cărui înălţime a atins cerul şi priveliştea lui tot pământul;
21. Ale cărui frunze erau frumoase şi rodul lui mult şi în el era mâncare pentru toţi; sub care fiarele câmpului au locuit şi pe ramurile căruia păsările cerului au avut locuinţa lor:
22. Acesta eşti tu, împărate, care ai crescut şi ai devenit tare, căci măreţia ta a crescut şi ajunge până la cer şi domnia ta până la marginea pământului.
23. Şi pentru că împăratul a văzut un paznic şi un sfânt coborând din cer şi spunând: Tăiaţi copacul şi distrugeţi-l; totuşi lăsaţi buturuga cu rădăcinile lui în pământ, chiar cu o legătură de fier şi aramă, în iarba moale a câmpului; şi să fie udat cu roua cerului şi să fie porţia lui cu fiarele câmpului, până când şapte timpuri vor trece peste el;
24. Aceasta este interpretarea, împărate şi acesta este hotărârea celui Preaînalt, care a venit peste domnul meu împăratul:
25. Te vor alunga dintre oameni şi locuinţa ta va fi cu fiarele câmpului şi te vor face să mănânci iarbă ca boii şi te vor uda cu roua cerului şi şapte timpuri vor trece peste tine, până când vei cunoaşte că cel Preaînalt domneşte în împărăţia oamenilor şi o dă oricui voieşte.
26. Şi pentru că au poruncit să lase buturuga cu rădăcinile copacului, împărăţia ta îţi va fi sigură, după ce vei fi cunoscut că cerurile domnesc.
27. De aceea, împărate, să îţi fie bine primit sfatul meu şi încetează păcatele tale, făcând dreptate; şi nelegiuirile tale, arătând milă celor săraci; poate va fi o lungire a liniştii tale.